Spovedanie publică de Mircea Morariu (Macbeth de W. Shakespeare – Teatrul de Stat Oradea, Trupa „Iosif Vulcan“)
[...]
Când în 30 noiembrie, seara, îndată după închiderea urnelor şi după ce institutele de sondare a opiniei publice au dat pe piaţă primele estimări asupra rezultatului votului, l-am auzit pe latifundiarul din Pipera, spăşit, scoţând pe sloboda-i gură, caraghioasa sintagmă ce dă titlul acestor însemnări care numai cronică de spectacol nu vor izbuti să fie, et pour cause. Nu bănuiam atunci că foarte curând voi ajunge să-i datorez lui George Becali, zis Jiji, drepturi de autor. Căci în faţa acutei senzaţii de rău, întru provocarea căreia trebuie, de bună seamă, să fi intervenit şi ceva vrăjitoresc, a enervării şi a revoltei pe care le-am simţit în timpul şi după spectacolul cu piesa Macbeth al Trupei „Iosif Vulcan“ a Teatrului de Stat Oradea – fiindcă ce altceva puteai simţi în faţa afrontului la adresa inteligenţei, raţiunii şi a bunului-simţ teatral, adus de zănatica încropeală cu pretenţii de mare montare dirijată de un regizor invitat din străinătate? – mă tem că doar spovedania publică îl mai poate salva pe critic de tentaţia sinucigaşă de a-şi pune în lungă conservare pixul cronicăresc şi de a uita multă vreme de aici încolo drumul teatrului.
[...]
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 1-2/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 1-2/2009
- Comanda alt numar din arhiva