Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

„Un cvintet actoricesc de marcă” de Mircea Morariu („Beznă de mină” de Székely Csaba – Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Tompa Miklós“)

„Un cvintet actoricesc de marcă” de Mircea Morariu („Beznă de mină” de Székely Csaba – Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Tompa Miklós“)

Partea a doua a unei trilogii contemporane, scrisă de un tânăr dramaturg de limbă maghiară din Târgu Mureş, pe nume Székely Csaba, Beznă de mină conservă doar câteva dintre elementele episodului-pilot, intitulat Flori de mină. Acţiunea se petrece în continuare într-o comună harghiteană, odinioară înfloritoare şi recunoscută pentru exploataţiile miniere, „retrogradată“ între timp la rangul de sat. Personajele din Flori de mină fie au abandonat localitatea în căutarea norocului, fie au părăsit de-a dreptul această lume. În noul text, ele sunt doar evocate, cel mai „prezent“ în discursul eroilor de acum fiind sinucigaşul Illés. Matricea cehoviană specifică Florilor de mină, împrumutată preponderent din Unchiul Vanea, a fost abandonată; nu a fost însă lăsată la o parte marea temă – aceea a degradării umane, provocată de alcoolism şi naţionalism.

Întreaga acţiune a piesei se petrece pe fundalul luptei electorale dintre Ince, primarul în funcţie, şi Izsák, contracandidatul acestuia. Ambii, implicaţi până în gât în afaceri veroase, cu lemne şi păduri. Nici unul, nici altul nu îşi doreşte funcţia de edil-şef al minusculei aşezări din ambiţii politice ori fiindcă ar vrea să salveze de la pieire aşezarea din ce în ce mai dezolantă. Amândoi vor să obţină avantaje materiale, ambii încearcă să îşi asigure supravieţuirea de pe urma funcţiei. Căci în acel sat, ai cărui locuitori nu ştiu altă meserie decât pe aceea de miner, nu există niciun alt post retribuit, decât acela de primar. Ince mizează pe deschiderea europeană mimată, iar Izsák – pe naţionalismul agresiv afişat. Piesa – mult mai de public, poate şi ceva mai comercială, nu însă mai puţin bine scrisă şi cu replici mai puţin scânteietoare decât Flori de mină – are alura unei comedii negre, în care, pe neaşteptate, vodevilul modern se însoţeşte cu piesa poliţistă. Mai exact: spre a-şi anihila duşmanul electoral, Ince întocmeşte o scrisoare, în care denunţă participarea lui Izsák la defrişări ilegale. Ca să ancheteze cazul şi pentru a da curs sesizării, soseşte în sat comisarul Florin, care, în lipsă de altceva mai bun, trage în casa denunţătorului. Florin e român, e vorbitor de maghiară şi, odată ajuns în sat, pare a fi dispus să-şi abandoneze principiile (altminteri, suspect de serios enunţate la venire). Renunţă la a mai fi vegetarian şi bea voiniceşte palincă, nu doar cot la cot cu reclamantul, ci şi cu ceilalţi locuitori ai satului. Încet-încet află tot, dezleagă misterele şi piesa se încheie printr-o uriaşă, senzaţională răsturnare de situaţie, dublată de o trist-veselă cădere a măştilor. În fapt, toate premisele sunt aruncate în aer: nu Izsák, ci Ince va face puşcărie, pentru delicte economice. Acelaşi Ince, care va mai primi o lovitură: va afla că fiica lui, Izabella, nu mai e demult studentă, ci muncitoare necalificată într-un hipermarket. La puşcărie pentru omor calificat, adică pentru vina de a-şi fi ucis în chip bestial propriul soţ, va ajunge şi sora lui Ince, Iringó. Izsák va deveni primar, dar nu se ştie prea bine dacă satul pe care îl păstoreşte va mai avea multă vreme locuitori… Ş.a.m.d.

Faptele care alcătuiesc acţiunea dramatică din Beznă de mină îşi au, desigur, tâlcul lor. Marele merit al lui Székely Csaba constă însă în felul în care a ştiut să le transpună în economia piesei. În impactul lor comic şi în suculenţa replicilor. În ştiinţa de a vorbi despre probleme reale, serioase, aparent în băşcălie, de a şti să se oprească la timp, de a evita derizoriul şi de a reconfigura băşcălia în satiră. De a ridica satira la putere şi de a o transforma în prilej de luare-aminte. De a confericonsistenţă ideatică savurosului. De a aborda, fără niciun fel de parti pris, chestiunea mereu sensibilă a ciocnirii dintre elanurile naţionaliste – maghiare şi româneşti. De a utiliza pe neaşteptate lovitura de teatru.

Prezenţa lui Sebestyén Aba, în calitate de director de scenă al spectacolului târgumureşan, e ceva mai discretă decât a fost în Flori de mină. Regizoral, Beznă de mină e mai puţin interesantă decât a fost prima parte a trilogiei. Centrul de interes al montării constă acum în consistenţa jocului actoricesc. Care e, din nou, unul de zile mari. În fond, meritul lui Sebestyén Aba e acela de a fi făcut apel la actori foarte buni. Din distribuţia Florilor de mină, îi regăsim pe Nagy Dorottya şi pe Kelemen Bányai Barna. Ambii, excelenţi. Cu o menţiune în plus pentru Kelemen Bányai Barna şi rafinata cerneală de Colombo al secolului al XXI-lea cu care îşi desenează el rolul. Pentru alternanţa dintre poză şi realitate. Pentru relevanţa mimicii. Pentru modul subtil în care instaurează o dublă complicitate. Una interioară, mimată, cu cel ce îi va cădea în plasă, şi una de relaţie de comunicare cu spectatorii.

Noii veniţi sunt, la rându-le, foarte buni. Atât experimentaţii Szakács László (cu folos împrumutat de la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe) şi Ördőg Levente Miklós – în roluri de duşmani ireductibili în aparenţă, dar într-o complementaritate de esenţă, foarte bine transpusă scenic –, cât şi debutanta Czikó Julianna, în rolul Izabellei, fiica lui Ince.

 

Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Tompa Miklós“ – Bányakság/Beznă de mină de Székely Csaba. Regia: Sebestyén Aba. Scenografia: Bartha József. Muzica de scenă: Borsos Csaba. Cu: Szakács László, Nagy Dorottya, Kelemen Bányai Barna, Ördőg Miklós Levente, Czikó Julianna. Data reprezentaţiei: 2 februarie 2013.