Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

„O seară frumoasă, plină, la Teatrul Odeon” de Nikola Vangeli

Sunt aromân născut şi crescut în Republica Macedonia, cu o licenţă în Litere la Skopje, ajuns la Iaşi pentru studii postuniversitare în teatrologie. Scriu acum o teză de doctorat despre dramaturgul macedonean Goran Stefanovski. Aşadar, e lesne de înţeles că, fiind invitat la Teatrul Odeon să asist la un spectacol-lectură inspirat de textul dramatic Demonul din Debarmaalo (Demonot od Debar Maalo), scris de Goran Stefanovski în 2006, am aşteptat cu nerăbdare seara de miercuri, 21 martie 2012. Experienţa a fost extrem de interesantă şi mi-a adus multă bucurie, fapt pentru care, desigur, le sunt recunoscător celor două doamne care au facut-o posibilă pentru mine: poeta Ioana Ieronim, traducătoare (împreună cu Filip Ristovski) a piesei în limba română; respectiv, Andreea Dumitru, redactor la revista Teatrul azi, coordonator al seriei Dramaturgi de azi (în care, în 2010, a apărut şi un volum reunind piese şi eseuri de Goran Stefanovski) – de la Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“ din Bucureşti – şi totodată director al proiectului Dramaturgi de azi la Odeon.

În seara amintită mai sus am avut mai multe motive de euforie. Un prim dar spiritual a fost recrearea, pentru aproape trei ore, a „atmosferei de acasă“. Mă simt minunat în România, dar de multe ori mi-e dor de Skopje. Debar Maalo şi numele personajelor din piesă sunt repere foarte cunoscute mie. S-au adăugat multe alte elemente familiare: prezenţa, prin intermediul textului, a lui Goran Stefanovski (ce mi se dezvăluie tot mai clar, pe măsură ce scriu teza de doctorat, ca un dramaturg de prim rang în lume); muzica lui Vlatko Stefanovski şi a formaţiei Anastasija; prezenţa în sală a Excelenţei-Sale Ljupčo Arsovski, ambasadorul RepubliciiMacedonia la Bucureşti (care a şi vorbit după spectacol); prezenţa pe scenă a tânărului meu compatriot Filip Ristovski.

Apoi am fost acaparat de magia Sălii Studio de la Odeon, prin excelenţă un spaţiu versatil, de lucru, în care poţi vedea cum o altă lume începe să ia fiinţă pe tărâmul histrionic. E fascinant să poţi fi martor la o fază intermediară din procesul acesta de zămislire artistică: prin vocile actorilor aşezaţi, neutru, pe bănci de lemn plasate în avanscenă, universul imaginat de Goran Stefanovski s-a întrupat din litera textului dramatic, dar încă abia schiţat, nu pe deplin rotunjit în interiorul convenţiei teatrale. Cele câteva obiecte de pe scenă (două butoaie, unul în picioare, celălalt culcat; un coş de rafie; trei sifoane cu plasă; un gramofon), luminate spectral, schiţau nostalgic un timp nu prea îndepărtat, dar apus, şi coordonate spaţiale încă viu prezente în amintirea europenilor estici trecuţi de 30 de ani, dar aproape şterse ca atare din actualitatea înconjurătoare. Cu bună ştiinţă, chiar cu „premeditarea“ unor adevăraţi profesionişti, actorii s-au păstrat mereu la graniţa dintre ficţiunea spectacolului şi realitatea lecturii.

(…)