Festivalul de teatru, un REFLEX condiţionat de Oana Borş
„Când m-am hotărât să devin director, ca să apăr ceea ce se întâmpla de 15 ani la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, aveam de gând să fac un festival internaţional de teatru, dintr-un fel de «egoism» al meu. Un festival care să se ţină aici, cu spectacole bine alese, importante, reprezentând diferite tipuri de teatralitate, valabile, ne ajută, sper eu, de fapt, pe noi înşine – ne ajută să mergem mai departe“, mărturisea Bocsárdi László într-un interviu publicat în Observatorul Cultural. Fraza de mai sus, la care subscriu, rezumă foarte bine nevoia pe care o are un spaţiu teatral de a fi în contact permanent cu creaţii ale unor companii din alte locuri şi cu artişti din zone de mentalitate, de tradiţie şi cu şcoală diferite. Şi, cum în România circulaţia creatorilor, în special a regizorilor şi scenografilor, dar şi a spectacolelor, prin intermediul festivalurilor naţionale, este dinamică, întâlnirea cu spectacole din străinătate este de urmărit pentru iniţiatorii unor proiecte de acest gen. Căci nu poate fi decât un lucru benefic pentru toţi. O întâlnire de idee pentru artişti şi o formă de educare a publicului, uneori chiar de ridicare a vălului de pe ochii acestuia, spre lucruri de valoare care să-l provoace, să-i pună întrebări, să-l stimuleze şi să-l facă în timp să discearnă între kitsch şi creaţie, între autentic şi impostură. Deci, implicit, să-l înveţe ce să ceară.
[...]
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 5-6-7/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 5-6-7/2009
- Comanda alt numar din arhiva