Admirabil text, excepţională montare! de Mircea Morariu (Ivona, Principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz – Teatrul „Tamási Áron“, Sfântu Gheorghe)
Nu fiindcă a devenit o modă intens cultivată de diversele doamne şi domniţe ale criticii teatrale româneşti, care adesea îşi transformă cronicile în insolite „însemnări ale călătoriei mele“, adică ale lor, şi pentru că aş fi cumva tentat să le urmez exemplul, voi spune şi eu că am ajuns la Sfântu Gheorghe după un drum lung şi istovitor, făcut într-un tren preistoric care, deşi botezat accelerat, oprea acolo unde cu gândul nu gândeai, după o foaie de parcurs ştiută doar de mai marii Căilor Ferate Române şi, poate, de bunul Dumnezeu. Ţinând cont de condiţiile de călătorie, mă temeam că îmi va fi tare greu să urmăresc un spectacol cu o piesă deloc uşoară, că nu îmi va fi nicidecum lesne să îmi strunesc atenţia. Îmi amintisem că, într-una dintre cărţile sale (e vorba despre Energiile spectacolului), Aureliu Manea făcea excelenta observaţie ce glăsuieşte că „înainte de a crea starea estetică, un spectacol de teatru trebuie să creeze starea de atenţie“ şi mă întrebam dacă atât eu cât şi montarea vom trece examenul atenţiei. L-am trecut. E ceea ce a izbutit încă din primele momente ale sale Ivona, principesa Burgundiei, montare a Teatrului „Tamási Áron“, în regia lui Bocsárdi László.
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 5-6-7/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 5-6-7/2009
- Comanda alt numar din arhiva