Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Scurtă privire înapoi, invitaţie la lectură în 2010

În 2009, am reuşit să publicăm şi să facem o bună intrare în lume cărţilor pe care le plănuiam cu un an (sau chiar mai mulţi) în urmă. În plus, am reuşit să ne „aruncăm” într-o direcţie nouă pentru noi: împreună cu Institutul Polonez din Bucureşti şi cu Institutul „Jerzy Grotowski” din Wrocław (Polonia), am organizat unicul eveniment de anvergură dedicat Anului Grotowski în România, găzduiţi fiind de Festivalul Naţional de Teatru. Colocviul „În laboratorul lui Jerzy Grotowski” s-a bucurat de participarea lui George Banu şi a doi reputaţi profesori polonezi, Leszek Kolankiewicz şi Dariusz Kosiński. Cu acelaşi prilej au apărut trei cărţi de referinţă în seria „Mari regizori ai lumii”: Peter Brook – Împreună cu Grotowski. Teatrul e doar o formă, Ryszard Cieślak, actor emblematic al anilor ’60 şi reeditarea volumului Jerzy Grotowski – Spre un teatru sărac.

De fapt, tot ceea ce am reuşit în 2009 s-a datorat asocierii cu parteneri/prieteni serioşi. Cu Teatrul Odeon am organizat de-a lungul întregului an o serie de cinci spectacole-lectură în cadrul programului „Dramaturgi de azi la Odeon”. Sălile au fost pline la aceste lecturi urmate de discuţii cu dramaturgii străini invitaţi. Au venit: Ignacio del Moral din Spania, Stefan Çapaliku din Albania, Constantin Cheianu din Republica Moldova (piesa acestuia, În container a avut un mare succes la lectură; aşa a descoperit-o Dorina Lazăr şi şi-a dorit-o în repertoriul teatrului, iar premiera a avut loc de curând, în regia lui Cristian Ban). În bună parte, s-au citit piese care fuseseră deja publicate în antologiile noastre. Dar a venit la Odeon şi Maria Goos (din Olanda), lectura piesei Cloaca anticipând antologia de dramaturgie neerlandeză pe care o vom publica în 2010.

 

În colaborare cu Teatrul Odeon, Ambasada Statului Israel şi Institutul Israelian de Teatru din Tel Aviv, am publicat antologia Dramaturgi israelieni de azi  (selecţie şi traducere de Ada-Maria Ichim, prefaţă de Ioana Ieronim), lansată la Odeon în cadrul Zilelor Culturii Israeliene din luna octombrie.

 

Tot în 2009 am publicat a doua antologie de Teatru spaniol contemporan, pentru că primul volum (cu care am lansat colecţia de texte contemporane în 2005), a avut un mare succes, aproape toate piesele propuse de Ioana Anghel fiind jucate deja pe scenele româneşti.

Şi seria „Eseuri, cronici, însemnări teatrale” s-a îmbogăţit cu un titlu: Rezistenţa prin teatru , culegere de articole şi studii semnate de Dinu Kivu, unul dintre cei mai respectaţi şi iubiţi critici de teatru din România, dispărut prematur în urmă cu două decenii. Ediţia, îngrijită de Ionuţ Kivu şi Luminiţa Vartolomei, a fost Publicată de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” şi Editura Tracus Arte cu sprijinul UNITER.

În „Galeria Teatrului Românesc”, coordonată de Florica Ichim, au apărut două volume extrem de importante. Aproape epuizat, deşi a fost lansat la început de octombrie, este amplul portret-interviu realizat de Mircea Morariu sub titlul Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet şi mai departe. Pe 17 decembrie, într-o zi cu valoare simbolică majoră pentru eroul ei şi pentru noi toţi, cartea a ajuns şi la Timişoara.

Ultima apariţie a anului 2009 a fost, în aceeaşi serie, dedicată lui Ion Iancovescu, marele actor interbelic, devenit la 27 de ani, cel mai tânăr societar al Teatrului Naţional din Bucureşti, instituţia din care mai târziu, în anii ’50, a fost dat afară de directorul Zaharia Stancu. Ion Iancovescu, artist nepereche  de Ioan Massoff, ediţie revizuită şi adăugită cu preţioase documente, a fost lansată pe 20 decembrie pe scena TNB, ca necesară reparaţie faţă de nedreptatea făcută artistului în timpul regimului comunist.

Cărţile noastre au fost prezente şi în 2009 la cele mai importante festivaluri din ţară. Cu Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov avem un parteneriat de durată, iar cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu am editat în colaborare volumul Teatrul meu, în care Pippo Delbono, regizorul recompensat în 2009 cu Premiul Europa pentru Noi Realităţi Teatrale, se dezvăluie cu o sinceritate captivantă.  

Spre sfârşitul anului, ne-am reîntâlnit la Rotonda 13 a Muzeului Literaturii cu gândul (împlinit, în mare măsură) de a evoca revista Teatrul (azi) prin mărturiile câtorva generaţii de critici şi artişti. Un moment care i-a prilejuit doamnei Alice Georgescu aceste rânduri publicate într-un recent număr al revistei Dilema veche: O invitaţie oarecum neaşteptată din partea Floricăi Ichim, redactor-şef al revistei Teatrul azi, a adunat în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii Române redactori, colaboratori şi observatori de ieri, de alaltăieri şi de azi ai celei mai longevive, pare-se, publicaţii culturale din România. Înfiinţată în 1956, de Camil Petrescu, şi avînd, la începuturi, în colegiul director sau chiar în redacţie personalităţi precum Tudor Vianu, Ştefan Aug. Doinaş, I.D. Sîrbu, revista Teatrul (devenită după 1989, mai ales din raţiuni administrative, Teatrul azi, apoi iarăşi Teatrul, apoi, în fine, din nou Teatrul azi) strîngea în redacţie tineri, mai puţin tineri, bătrîni şi foarte bătrîni în funcţie de numai două însuşiri: pasiunea pentru teatru şi buna stăpînire a limbii române. Priceperea efectivă se dobîndea prin exerciţiu constant; era un fel de calificare la locul de muncă. Aşa cum, în teatru, debutanţii învăţau meserie uitîndu-se la veterani, tot aşa şi învăţăceii într-ale criticii de teatru se şcoleau acolo (şi, trebuie adăugat, nu numai acolo, pentru că, în anii 1960-90, astfel de ateliere cu foc continuu existau şi la Contemporanul, la România literară ori la Luceafărul). Evident, tinerii îşi „ascuţeau dinţii“ ca să le ia, treptat, locul bătrînilor – fără să-i sfîşie, însă. Nu idealizez trecutul; am trăit acele vremuri – ba chiar, după 1989, am încercat şi eu să le conserv, „nostalgic“, chiar la proaspăta Teatrul azi, alături, în diverse perioade, de Dumitru Solomon, Cristina Dumitrescu, Victor Parhon, Magdalena Boiangiu (plecaţi, astăzi, din lume), Miruna Ionescu, Mirona Hărăbor, Alina Mang (plecate, astăzi, prin lume), Ileana Popovici, Marian Popescu (plecaţi, astăzi, din publicistica teatrală curentă), Marinela Ţepuş. Nici unul nu credea că vîrsta sau poziţia ierarhică ne pot transforma în duşmani; cu totul altele erau grijile noastre. La revista Teatrul azi de acum lucrează alţi tineri – unii, nemeritat de puţin cunoscuţi, nu doar de „publicul larg“, ci şi de „breaslă“ – care învaţă să-şi depăşească predecesorii fără violenţă. Pentru că tinerii nu au altceva de făcut decît să existe şi să devină mai buni în meserie. De rest se ocupă biologia.

 

Proiecte editoriale 2010:

În cadrul parteneriatelor cu Festivalul Internaţional Shakespeare Craiova–Bucureşti şi cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu:

-         un volum de studii shakespeariene semnat de un reputat teoretician polonez, Andrzej Zurawski, în traducerea Cristinei Godun

-         un volum-interviu Ariane Mnouchkine – Arta prezentului de Fabienne Pascaud (traducerea Daria Dimiu) şi Ariane Mnouchkine, un volum propus şi îngrijit de Béatrice Picon-Vallin (traducerea Andreea Dumitru)

-         un volum despre Robert Wilson semnat de Maria Şevţova (a cărei carte despre Lev Dodin am publicat-o în urmă cu doi ani) tradus de Oltiţa Cântec şi Odette Kaufmann.

În seria de dramaturgie contemporană: o antologie de neerlandeză, o alta flamandă, şi tot în premieră, o antologie dedicată noii scriituri dramatice din Italia.

În „Galeria teatrului românesc”, o monografie Jules Cazaban semnată de Mircea Morariu şi un volum despre scenograful Dan Nemţeanu, evocat de Ion Cazaban.

În seria de autor „Camil Petrescu” – Doctrina substanţei, ediţie revăzută de Florica Ichim

Iar asta nu e tot, dar despre surprize... la timpul lor!

 

Să ne citim cu bine şi în 2010!

La mulţi ani!

 

Redacţia „Teatrul azi”