Teatrul lui Pippo de George Banu
Atunci când eşti invitat să vorbeşti ca aici, pentru Premiul Europei, într-un context care e unul al prieteniei şi al mărturisirilor, cauţi un unghi de abordare cât mai personal. Şi pentru a răspunde solicitării, m-am gândit că, de fapt, în istoria culturii, numai artiştii foarte mari ajung să-şi piardă prenumele: spunem Shakespeare şi nu William Shakespeare, spunem Hugo şi nu Victor Hugo. O singură dată mi s-a întâmplat, pe când pregăteam o carte, să scriu „Goethe“, iar o corectoare complet idioată mi-a subliniat cu roşu, reclamând imperativ: „prenume!“ Nu numai că ar fi trebuit să ştie şi singură care era prenumele lui Goethe, dar ea nu înţelesese că Goethe ajunsese la nivelul la care îşi pierduse prenumele.
Cu Pippo Delbono se petrece un fenomen contrar: el şi-a pierdut numele de familie pentru a rămâne Pippo.
[...]
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 5-6-7/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 5-6-7/2009
- Comanda alt numar din arhiva