Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

"Mobilitate" de Theodor-Cristian Popescu

Nu mai participasem la o reuniune IETM de la sfârşitul anilor ’90, când grupul de oameni de teatru şi dans români era printre cele mai numeroase şi mai vizibile. Am redevenit membru anul acesta şi am luat parte la prima reuniune plenară de după revenirea mea în organizaţie în iunie, la Berlin, unde am fost surprins să constat că eram singurul român printre cei aproape 700 de participanţi.

Aşa cum o arată şi numele, IETM (Informal European Theatre Meeting) este o organizaţie „informală“ de tip reţea, non-profit, grupând atât organisme profesionale din domeniul artelor spectacolului, cât şi (conform unei decizii recente) membrii individuali. Aceştia se întâlnesc, în general, de două ori pe an în reuniuni plenare şi de alte câteva ori în reuniuni mai mici, de tip „express“ sau „caravană“, desfăşurate în diferite oraşe europene. Farmecul acestei organizaţii este dat de modul relaxat şi perfect democratic în care se desfăşoară reuniunile: dimineaţa şi după-amiaza au loc grupe de lucru şi întâlniri cu artiştii şi operatorii culturali locali, iar seara se prezintă o selecţie de spectacole de pe „piaţa“ locală. Nu ai voie să te autopromovezi în mod direct, ci trebuie să discuţi concepte, idei, modele instituţionale, să propui soluţii problemelor prezentate. Sau doar să observi.

Participarea nu aduce beneficii concrete, imediate, de aceea ea poate fi neinteresantă pentru cei mai pragmatici dintre noi. IETM este o platformă de reflecţie, un grup de dialog, un forum. Uneori, discuţiile trenează (mai ales când sunt moderate de cineva din Sudul sau Estul Europei) sau nu se degajă nicio soluţie imediată la dezechilibrele prezentate în grupele de lucru, sau nu se propune niciun model instituţional nou. Dar o puternică senzaţie de solidaritate se construieşte între participanţi, astfel încât diferitele spaţii culturale europene ajung să capete identitate nu numai prin spectacolele de teatru şi dans ce colindă festivalurile, ci şi prin deschiderea către dialog şi prietenie a artiştilor şi managerilor culturali interesaţi de astfel de colocvii şi reuniuni, mai largi sau mai restrânse.