Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

“Teatrul de Club. La Iaşi” de Oltiţa Cîntec

Austeritatea a blocat schemele de personal din sistemul teatrelor de stat de mai bine de doi ani, fără ca guvernanţii să fie preocupaţi de nevoia structurală de echilibru (pe vârste, sexe, tipologii) din orice trupă. Soluţie de avarie rămân contractele pe termen determinat şi acestea limitate de cotele alocaţiilor bugetare.

Ce pot face, în aceste condiţii sociale neprietenoase, absolvenţii de Teatru? Unii mai prind câte o „colaborare“; alţii se reorientează spre segmentul audiovizual, comunicare, învăţământ, ocupându-se de educaţia artistică a copiilor şi adolescenţilor.

Cei mai mulţi se îndreaptă spre spaţiile underground şi segmentul independent, unde, în condiţii financiare restrictive, încearcă să-şi pună în aplicare visele de la intrarea şi de la ieşirea de pe băncile facultăţii. Şi în acest domeniu, al „independenţilor“, Iaşul se află în decalaj faţă de Capitală, unde viaţa economică mai prosperă şi avantajul de centru administrativ îşi spun cuvântul, dar şi faţă de alte oraşe de rang similar lui, precum Cluj-Napoca, Timişoara, Sibiu, Târgu Mureş, enumeratele beneficiind de atuul plasării geografice, de o mai consistentă implicare financiară a autorităţilor locale şi de o dinamică mai efervescentă a vieţii culturale.

Clubbing-ul e un fenomen pe care sociologii l-au analizat deja, el exprimă nevoia de socializare a tinerilor în forme nonconformiste, în spaţii mai apropiate de noţiunea şi sentimentul de libertate, de evadare de-acasă, de la şcoală, de la job, de la responsabilităţi multe şi imediate. Patronii mai luminaţi au înţeles că e profitabil să-şi lege activitatea şi de forme soft de cultură, precum expoziţii, concerte, video-art, teatru. Nu în primul rând de dragul artei, ci pentru a-şi spori numărul de consumatori şi încasările, prin crearea unor evenimente. Facebook, Twitter sunt canalele de anunţ public care mobilizează surprinzător de multă lume, dacă oferta e atrăgătoare. După ce, în 2007, Teatrul „Luceafărul“ prezenta prima producţie de acest tip din urbe (Sectorul S de Emanuel Pârvu) şi, în 2008, un pub ieşean a găzduit prima, şi unica, ediţie a unui Festival de Teatru de Club (organizat de Asociaţia Fapt, cu invitaţi din toată ţara), underground-ul local s-a animat. În prezent, cafenelele centrale au transformat spectacolele de teatru într-o obişnuinţă, având chiar câte un agent de marketing desemnat să se ocupe de angajarea şi programarea manifestărilor. Nu pe modelul Teatrului Luni de la Greenhours, un adevărat model, care se şi implică în producerea spectacolelor, ci mai ales prin găzduirea lor. Neasumându-şi, adică, niciun fel de risc economic, având mai tot timpul un afiş proaspăt, dându-le ocazia tinerilor studenţi ori absolvenţi să aibă un spaţiu de exprimare.

O ştim toţi cei din branşă: teatrul de club nu e o treabă deloc uşoară, deşi neofiţilor li se poate părea facil. Nu orice text e potrivit pentru acest ambient.

(…)