Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

„Donizetti, Scott, Kafka” de Ana Maria Narti („Lucia di Lammermoor” de Donizetti, regia Andrei Șerban – Opéra Bastille, Paris)

18 ani au trecut între premiera cu Lucia di Lammermoor la Paris, la Opéra Bastille, şi noua reluare a spectacolului. O comparaţie a reacţiilor publicului în 1995 şi 2013 poate fi baza unui studiu interesant despre schimbările gustului estetic. După cele povestite de regizorul Andrei Şerban, premiera şi primele reprezentații au pus în mişcare valuri şi de entuziasm, şi de indignare. Spectatorii se împărţeau spontan în grupuri opuse: mulţi urlau huiduieli, în timp ce alţii strigau cu încăpăţânare Bravo! Astăzi, reluarea cu două noi distribuţii de cântăreţi este un triumf, în amândouă variante.

Ce s-a schimbat în aceşti ani? În primul rând felul de a vedea, de a trăi imaginea unei opere. În 1995, o mare parte a publicului devotat genului intra în sală pentru a regăsi imaginile unui joc bine cunoscut. O nouă înfăţişare a mediului în care se petrece acţiunea şi a personajelor a fost un şoc. În 2013, repetatele surprize la care regizorii supun spectatorii – şi nu toate aceste surprize sunt la fel de generoase faţă de muzică şi interpreţi – au pregătit o mare deschidere spre neaşteptat. Şi lumea Luciei di Lammermoor a lui Şerban era şi este încă neaşteptată.

Neaşteptată, dar nu arbitrară, nu construită în vid – ci dimpotrivă, direct înrădăcinată în viaţa lăuntrică a libretului şi a partiturii. Regizorul nu a aşezat acţiunea în grădini romantice şi saloane elegante, ci într-o cazarmă pentru trupe de elită, cazarmă în care antrenamentul morţii are loc aproape fără întrerupere. De fapt, regizorul dă prezenţă imediată spiritului acestei povestiri, în care răzbunarea, lupta neînduplecată şi vânătoarea de oameni ţes împreună un torent al violenţei.

(…)