Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Trecut şi prezent de Ion Jurca Rovina

Cu adevărat internaţional de Anca Mocanu

Who’s afraid of Sarah Kane? de Andreea Dumitru

Sarah Kane. Understanding the cry for pain sau E posibil să-şi trăieşti sfârşitul propriei vieţi? de Doina Cosman

„Priveşte-mă cum dispar…“ de Sorin Alexandrescu

Dincolo de circumstanţele biografice ale vieţii şi morţii lui Sarah Kane – despre care s-a scris prea mult ca s-o mai fac şi eu – lungul ei poem Psihoză 4.48 pare un pariu imposibil: a scrie despre moarte în iminenţa ei, în chiar timpul muririi. Fascinantă la lectură este absenţa distanţei de moarte cu care ne-a obişnuit o întreagă literatură, scrisă ori despre moartea unor personaje, ori despre moartea proprie tratată însă abstract, privită de dincoace – cu teamă, cu speranţă – sau de dincolo, cu ironie, sau regret.

Două discursuri distincte de Gina Şerbănescu (Cvartet pentru o lavalieră, coregrafia Vava Ştefănescu, şi Odă artificialului, coregrafia Maria Baroncea, Eduard Gabia, Florin Flueraş – Centrul Naţional al Dansului Bucureşti / CNDB)

Cuvântul ca suport de Luminiţa Vartolomei (You come to see the show and you’ll get an extra burger! coregrafia Mihai Mihalcea – Solitude project şi Dedublarea, core­grafia Mădălina Dan – CNDB)

De ce-ar avea nevoie de vorbe un spectacol conceput şi interpretat de către dan­satori? Încă nu mi-e clar care dintre motivele ce se pot formula e valabil, şi care nu:

Mişcarea ca scop în sine de Luminiţa Vartolomei (8 days a week, coregrafia Eduard Gabia – CNDB)

Ridicând la parametri greu imaginabili deviza Centrului Naţional al Dansului, cinci dintre aceşti „Oameni care mişcă lumea“ – Carmen Coţofană, Maria Baroncea, Florin Fieroiu, Brynjar Bandlien şi Florin Fluieraş

Textul ca suveran de Luminiţa Vartolomei (Julieta de Visky András – Teatrul Naţional Cluj)

Necunoscând scrierea originală a lui Visky András, nu pot aprecia în ce constă adaptarea realizată de către Mihai Măniuţiu pentru acest spectacol; se prea poate ca el să fi extras dintr-un text mult mai amplu şi mai divers imensul monolog pe care-l constituie dialogul Julietei cu Dumnezeu