Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

Doi la sută pentru Fundația Culturală „Camil Petrescu”

Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, a cărei echipă restrânsă a început, în urmă cu 14 ani, o construcție unică pentru cultura teatrală din România – prin editarea revistei „Teatrul azi” și a celor șapte serii de volume-supliment (însumând deja peste 80 de titluri) – are nevoie de sprijinul dvs. pentru a continua să clădească în acest context precar, adică fără un sediu/ o redacție, fără un spațiu de depozitare a tirajelor și colecțiilor sale, fără speranța de a vedea realizat prea curând Centrul Național de Documentare Teatrală altfel decât sub forma imaterială a paginilor de internet.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Un profesionist exemplar de Constantin Paraschivescu

[...]

Cine a văzut la începutul anului (luni, 5 ianuarie 2009) spectacolul de televiziune Nebunia lui Pantalone, realizat de Alexandru Tatos în 1971, după texte de commedia dell’arte – din ciclul „Istoria Comediei“ (dat în reluare pe TVR1 acum, după o salutară iniţiativă a instituţiei) – cine l-a văzut, spun, l-a putut admira în rolul principal pe actorul Mihai Pălădescu. Alături de magistrali parteneri. Scria atunci Natalia Stancu: „Să mulţumim, deci, televiziunii, pentru plăcuta surpriză pe care ne-a făcut-o, dându-ne posibilitatea de a-i aplauda pe Mihai Pălădescu (într-o compoziţie strălucită, cea a rolului lui Pantalone), pe Marin Moraru (în rolul întunecatului, pedantului Doctor, devenit datorită lui Moraru extrem de simpatic), pe Gheorghe Dinică (într-un Brighella ce a păstrat ceva din histrionismul memora­bilului nepot al lui Rameau), şi pe Niky Wolcz (într-un roş de inedită ambiguitate). De asemenea, pe Mariana Mihuţ, Jean Lorin, Dan Tufaru, Ileana Cernat şi mai ales pe Florian Pittiş“. În manta neagră şi cu scufie neagră pe cap, faţă prelungă şi ascuţită cu o bărbuţă ţâfnoasă, ca în caricaturile epocii, în totalitate ridicol, nu numai prin aerul de amorezat bătrân, infatuare prostească şi aroganţă de ­negustor zgârcit, dar şi prin mersul ţanţoş, uneori săltat ca balerinii, privirea sfidătoare şi vocea ca un ghem de sunete când piţigăiate, când în tremolo. Efect al compoziţiei artistice a interpretului, care avea atunci 43 de ani.

[...]