Hamlet din spatele ochilor de Daria Dimiu (Hamlet de W. Shakespeare – Teatrul Metropolis)
[...]
Cercetători de calibru au socotit demult că o reprezentaţie integrală a Tragediei lui Hamlet prinţ de Danemarca (titlu redat conform versiunii româneşti de Vladimir Streinu), cu respectarea netrunchiată a replicilor şi a acţiunilor, cu intrările şi ieşirile tuturor personajelor (vreo 50, ţinând cont de numele proprii imaginate de Shakespeare şi de pluralul categoriilor de figuranţi – lorzi, ambasadori, curteni etc.) ar dura vreo şase ceasuri. Din bogata piesă a Bardului – nu odată acuzată de neorânduială din pricina acestei bogăţii! –, fiecare îşi construieşte Hamletul său, desemnat de dispoziţia, interesul intelectual, aplecarea afectivă proprii. De unde şi nevoia imperioasă a efectuării de tăieturi. Însă Hamlet se opune literalmente simplificării. Conţinuturi latente transpar în pofida comprimării textului din raţiuni scenice. Privată de latura metafizică (apariţia şi revelaţiile Duhului), drama de familie şi-ar pierde justificarea, lipsită de iz politic, substanţa piesei ar fi, de asemenea, diminuată.
Versiunea lui László Bocsárdi de la Teatrul Metropolis suscită interesul încă de la primirea caietului-program, pe a cărui primă copertă titlul piesei e încadrat de nişte cranii. Uşor înclinate, hârcile din colţuri, cu un aer aproape hâtru, ne scrutează jovial prin găvane. Paleta cromatică blândă şi luminozitatea prelucrării fotografice previne asupra unei montări îndepărtate de uzuala impresie de hecatombă.
[...]
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 3-4/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 3-4/2009
- Comanda alt numar din arhiva