Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Teatrul meu Pippo DELBONO

Coperta Teatrul meu
  • Nr. pagini: 206
  • Anul apariţiei: 2009
  • Preț: 25 lei

Volum conceput şi realizat de Myriam Blœdé şi Claudia Palazzolo

Cuvânt înainte de George Banu

Ediţie îngrijită, adăugită şi traducere de Andreea Dumitru

Volumul apare la scurt timp după ce regizorului italian i-a fost decernat Premiul Europa pentru Noi Realităţi Teatrale la Wroclaw, în Polonia. Figură inconturnabilă a teatrului contemporan, Pippo Delbono este cunoscut publicului român graţie celor două spectacole Urlo şi La Menzogna, prezentate în 2008 la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, respectiv la Bucureşti, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. Actor, dramaturg, regizor de teatru şi filme documentare premiate, Delbono s-a născut în 1959, în provincia Liguria. A fost profund influenţat de întâlnirile sale artistice cu Ryszard Cieslak, Iben Nagel Rasmussen şi Pina Bausch, pe care îi evocă cu multă tandreţe şi în acest volum. Practică din 1987 un teatru itinerant, de expresie corporală, în care marginali precum Bobò, un bătrânel microcefal, Gianluca Ballare, tânărul atins de sindromul Down, Nelson Lariccia, un veritabil homeless, dar şi Pepe Robledo, partener de-o viaţă, refugiat din Argentina anilor ’70 din cauza dictaturii militare, devin simboluri ale unei umanităţi înalte. Propulsat pe orbita teatrului de elită la Festivalul de la Avignon, în 2004, Pippo Delbono şi-a stabilit compania la Modena, asociindu-se instituţiei subvenţionate Emilia-Romagna Teatro.

Cartea oferă cititorilor o incursiune fascinantă în viaţa şi opera artistului (graţie interviului acordat celor două autoare ale ediţiei franceze), o bogată iconografie, precum şi mărturii ale recentei sale prezenţe în România (cronici şi un interviu acordat Andreei Dumitru). Şi nu în ultimul rând, un exerciţiu de admiraţie semnat de graficiana Dorota Krakowska, fiica lui Tadeusz Kantor.

„O carte care se citeşte precum un poem de François Villon.” (George Banu)

Volum editat cu sprijinul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu