Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Tadeusz Kantor – Scrieri despre teatru

Coperta Tadeusz Kantor – Scrieri despre teatru
  • Nr. pagini: 172
  • Anul apariţiei: 2014
  • Preț: 30 lei

Selecţie, prefaţă și note: Krzysztof Pleśniarowicz

Traducere din limba polonă: Sabra Daici

 

După scrierile lui Craig și Meyerhold, continuăm seria teoriilor teatrale esențiale ale secolului XX, traduse și publicate pentru prima dată în limba română sub genericul „Mari regizori ai lumii”.

După un volum și mai multe studii despre Tadeusz Kantor, apare, în sfârșit, în spațiul nostru cultural, prima selecție din cele mai importante texte semnate de legendarul artist vizual și om de teatru polonez. Lectura în suită cronologică a manifestelor, eseurilor și comentariilor – excepțional traduse de Sabra Daici – se dovedește extrem de importantă pentru înțelegerea gândirii și practicii sale radicale, surprinzând evoluția conceptelor-cheie pe care Kantor le-a inventat, dezvoltat, reformulat fără încetare, până spre finalul vieții (1990).

Selecția textelor a fost realizată de Krzysztof Pleśniarowicz, fost director al Cricotecii de la Cracovia – Centrul de Documentare despre Arta lui Tadeusz Kantor, și curator al celei mai ample ediții de până acum a Scrierilor lui Kantor, finalizată în patria artistului abia la începutul acestui secol.

Ediția română apare cu sprijinul Institutului Polonez din București.

 

„Tadeusz Kantor și-a denumit cândva activitatea artistică „joc de noroc, plin de mistificare și perversitate“. „Nu e adevărat – exclama în Micul manifest, cu ocazia acordării Premiului Rembrandt, în 1978 – că artistul este un erou și un cuceritor neînfricat, așa cum ne învață o legendă convențională. Credeți-mă, este un om sărman, iar contribuția sa e neputința, căci a ales să stea față în față cu spaima“… Artistul sfârșitului de secol XX trebuie să fie cel prin care vorbește neliniștea contemporaneității. Căci artistul (așa cum credea Kantor însuși) este poate ultima vocație care-și asumă riscul trecerii graniței acelei spaime veșnice și atât de demodate astăzi – spaima „de necunoscut, de nimic, de gol“. Dar și spaima de amintirea trecutului. Kantor vedea în nerespectarea memoriei sursa tuturor crizelor existente în partea noastră de lume.” (Krzysztof Pleśniarowicz)

 

Volum tipărit cu sprijinul Editurii Cheiron