Zeno de Cornel Popescu (Zeno Fodor la 75 de ani)
Pe Zeno Fodor l-am cunoscut în toamna anului 1972, când neuitatul György Harag ne-a adus, pe Marinela şi pe mine, în Teatrul (de Stat… pe-atunci!) din Târgu Mureş. De fapt, pe Zeno îl cunoscusem deja „din auzite“ de la colegul nostru Radu Panamarenco, care fusese actor în acest teatru înainte de a intra la Institut (IATC „I.L. Caragiale“, Bucureşti) şi care, auzind că vom pleca la Târgu Mureş, ne „îmbărbăta“: „Măi, a venit Harag după voi… Harag regizorul, directorul, a venit după voi! Realizaţi asta? O să jucaţi alături de Vasile Vasiliu, Mihai Gingulescu (Fiscuteanu nu venise încă de la Piatra Neamţ), Făgărăşanu, Ştrengaru, Chirvăsuţă… îl aveţi pe Şoni Baci, recuzitier cunoscut în toate teatrele din ţară!“ În acest vârtej de descrieri a apărut şi figura secretarului literar Zeno Fodor: „O prăjină simpatică (aşa-i zicea Radu), puţin adus de spate, are obiceiul, ca omul politicos din fire, să se aplece uşor spre cei cu care vorbeşte, să ne putem înţelege… ha! ha! Un băiat «citit» care ştie totul, poţi să-l întrebi orice! Te şi enervează, domnule!…“
[...]
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 5-6-7/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 5-6-7/2009
- Comanda alt numar din arhiva