Lev Dodin: „Teatrul trebuie să-i amintească omului de unicitatea lui“. A consemnat Ioana Ieronim.
Ioana Ieronim: Ne-aţi oferit în Viaţă şi destin o excepţională piesă istorică, dar ceea ce se petrece pe scenă trimite spre noi fascicule intense, radioactive care ne spun: povestea aceasta este despre voi. Vă rog să ne vorbiţi despre protagonist.
Lev Dodin: Cum se întâmplă şi la Tolstoi, în Război şi pace, în romanul lui Grossman eroul este, într-un fel, poporul, descris în ipostaze foarte diferite. Dar teatrul trebuia să concentreze această masă în cineva şi să transmită prin cineva toate conflictele romanului. În roman, conflictul este de o mare forţă şi greutate şi este novator. Tot novator rămâne şi în ziua de azi. Ceea ce am pus în scenă aici reprezintă un moment culminant al istoriei, ciocnirea a două sisteme totalitare, dintre care niciunul nu s-a dovedit mai bun decât celălalt.
[...]
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 1-2/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 1-2/2009
- Comanda alt numar din arhiva

