Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

Doi la sută pentru Fundația Culturală „Camil Petrescu”

Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, a cărei echipă restrânsă a început, în urmă cu 14 ani, o construcție unică pentru cultura teatrală din România – prin editarea revistei „Teatrul azi” și a celor șapte serii de volume-supliment (însumând deja peste 80 de titluri) – are nevoie de sprijinul dvs. pentru a continua să clădească în acest context precar, adică fără un sediu/ o redacție, fără un spațiu de depozitare a tirajelor și colecțiilor sale, fără speranța de a vedea realizat prea curând Centrul Național de Documentare Teatrală altfel decât sub forma imaterială a paginilor de internet.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Dorina Chiriac: „Mai presupus de toate, îmi plac actorii-manifest“. A consemnat Mirela Sandu

Dorina Chiriac: „Mai presupus de toate, îmi plac actorii-manifest“. A consemnat Mirela Sandu

[...]

Mirela Sandu: În urmă cu treisprezece ani, v-am văzut pentru prima oară în „Hatmanul Baltag“, piesa cu care aţi absolvit Facultatea de Teatru. Care sunt lucrurile frumoase de care vă amintiţi din acea perioadă?
Dorina Chiriac: Cred că am luat şi un premiu cu acel spectacol. Îmi amintesc de repetiţiile cu doamna Sanda Manu. Cred că doar cu dumneaei aş mai putea lucra aşa. Era un vodevil pe muzică originală de Eduard Caudella gândit ca o dantelă veche, lucrat foarte minuţios şi cu precizie. Era un spectacol delicat şi, în acelaşi timp, o comedie foarte bună.
M.S.: Şi voi jucaţi cu foarte mult drag...
D.C.: Nu ştiu dacă jucam cu drag, eram foarte speriaţi. Am căzut de nenumărate ori până am reuşit să exercutăm coregrafiile inventate de Sanda Manu. A trecut mult de atunci...
M.S.: Cum a crescut în tot acest timp actriţa Dorina Chiriac?
D.C.: M-am agăţat de tot felul de oameni. Am avut norocul să mă întâlnesc cu persoane care au însemnat mult pentru mine: de la Sanda Manu, la Alexandru Darie, Cătălina Buzoianu, Horaţiu Mălăele, Lucian Pintilie, Alexandru Dabija până la Ada Milea, Florin Piersic jr. şi Gelu Colceag. Fiecare dintre ei m-a condus câte o bucată de drum şi m-a ajutat să mă caut şi să nu mă găsesc... din fericire. Înseamnă că drumul nu este finit. De curând am conştientizat că fiecare rol este suma tuturor întâlnirilor pe care le-am avut. Nu am avut multe dar au fost toate importante; fiecare rol a însemnat descoperirea a ceva nou despre mine.

[...]