Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Alexandru Măzgăreanu: „Regizorul aflat la început de drum nu trebuie să stea şi să aştepte oferte“, interviu de Veronica Plăcintescu

Alexandru Măzgăreanu: „Regizorul aflat la început de drum nu trebuie să stea şi să aştepte oferte“, interviu de Veronica Plăcintescu

[...]

V.P.: Şi cum „luptă pentru afirmare“ un regizor care în CV a trecut doar proiectele făcute în facultate?

A.M.: Trebuie să profiţi de orice ocazie ţi se oferă pentru a lucra şi a dovedi că ai ceva de spus. La un moment dat, ofertele vor apărea, asta după ce, în prealabil, vei fi bătut la multe uşi. De altfel, condiţia regizorului aflat la început de drum nu este de a sta şi a aştepta oferte, ci de a se zbate pentru a se face remarcat. Şansele să stai şi să îţi vină proiecte sunt nule, mai ales la început.

V.P.: Şi în acest caz, îţi mai permiţi să fii selectiv în trierea proiectelor teatrale?

A.M.: Deşi mi‑e greu şi nu mă aflu în postura de a refuza oferte, au fost unele proiecte în care nu am vrut să mă implic, pentru că nu aveau legătură cu mine şi nu îmi spuneau nimic. Nu pot să montez ceva despre comunism, spre exemplu, pe care eu nu l‑am trăit. Am auzit nişte poveşti şi doar atât, dar nu îmi pot forma o părere din păreri, din documentarele de la televizor sau din cărţile citite. Mi s‑ar părea fals, prea chinuit, ca şi când aş minţi. Pe de altă parte, când spun comunism, nu mă refer la epocă, ci la sistem. Teatrul, în mare parte, nu se ocupă cu analiza unor epoci, ci cu cea a umanului. O piesă este actuală în măsura în care natura umană, esenţa, substanţa este aceeaşi şi în ziua de azi. Aşadar nu aş putea face un spectacol care să vorbească despre comunism, dar aş putea face un spectacol pe o piesă scrisă în 1970, care tratează o problemă umană. Trebuie să mă identific cu spectacolul pe care urmează să‑l montez, cu textul lui, nu neapărat pentru a‑l face să semene cu mine, ci pentru a‑i mări doza de veridicitate, pentru a convinge spectatorul. Cu toate că Romanţioşii, spre exemplu, este o piesă scrisă la sfârşitul secolului al XIX‑lea, tratează o temă prezentă în orice timp – prima iubire, naivă, inocentă, dintre doi tineri, care e la fel şi la 1800, dar şi în 2000; e vorba despre oameni, despre sentimente, emoţii, care sunt nemuritoare, care se perpetuează.

[...]