Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Iaşi: „Gala Operelor Naţionale – ediţia 1” de Elena Maria Şorban

Galele de operă prin lume – cu sensul de eveniment cu periodicitate anuală, pentru recunoaşterea excelenţei artistice în teatrul liric – sunt o raritate. Similare – şi celebre, pe mapamond sau la noi acasă – sunt însă galele de film „Oscar“, Premiile UNITER. De pe internet (după destul de laborioase căutări), am aflat despre „Opera anului“, titlu decernat de diverse instituţii mediatice, în competiţii de anvergură europeană. De exemplu, revista germană Die Opernwelt se referă la „instituţia anului“, juriul său de critici muzicali acordând titlul (în 2012) Operei din Köln. Alţii înţeleg să recompenseze ca „opera anului“ un anumit spectacol – astfel, pe siteul postului de televiziune „Mezzo“, voturile publicului telespectator pentru stagiunea încheiată au fost pentru Carmen (Lyon), Nunta lui Figaro (Glyndebourne Festival), Orlando (Teatrul „La Monnaie“, Bruxelles) – ceea ce (fiindcă spectacolul de pe locul al treilea este non plus ultra pentru mine) îmi trezeşte oarecari suspiciuni că voturile vor fi fost influenţate de popularitatea operelor în sine...

La titlul acordat de revista Die Opernwelt există cam aceleaşi categorii de premiere ca şi la Galele iniţiate acum, în 8 iunie 2013, la Iaşi (a se vedea lista de la finalul articolului). Există, în plus, categoria de „managerul anului“ – care, în cazul nostru, ar fi trebuit acordat – desigur, în unanimitate – pentru Beatrice Rancea, managerul Operei Naţionale Române din Iaşi.

Ce înseamnă „gală“? O carte de căpătâi a culturii româneşti, editată chiar la Iaşi („Presa Bună”, 1939), Dicţionaru limbii româneşti (Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme) de August Scriban, precizează: „în vechea franceză era gale, veselie, şi galer, a se veseli, de unde vine galant, galant, poate din germană, wallen, a clocoti. Mare sărbare însoţită de ceva oficial. Haine de gală, de ceremonie. Ospăţ de gală, ospăţ strălucit la care oaspeţii îs în haine de ceremonie.“

Aşa că nu se cuvine să stric ecourile de sărbătoare cu opinii critice. Orice început este greu şi, desigur, realizatorii ştiu chiar mai multe puncte slabe decât cineva din exterior. Nu îmi rămâne, deci, decât să relatez ce anume şi de ce a fost atât de frumos. Nu înainte de a preciza că la prima ediţie sau prezentat cinci instituţii de profil – Opera Naţională Română Iaşi, Opera Naţională Română Timişoara, cele două Opere din Cluj şi Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ din Constanţa – şi că am remarcat lipsa flagrantă a participării Operei Naţionale Bucureşti.

(…)