Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Rezistenţa prin Teatru II Dinu Kivu

Coperta Rezistenţa prin Teatru II
  • Nr. pagini: 386
  • Anul apariţiei: 2011
  • Preț: 25 lei

Ediţie îngrijită de Ionuţ Kivu şi Luminiţa Vartolomei 

Apare, la doi ani distanţă, cel de-al doilea volum din opera unuia dintre cei mai respectaţi şi iubiţi critici de teatru din România, care a lăsat posterităţii zeci de mii de rânduri şi gânduri despre autori, regizori, actori, pictori scenografi şi alţi creatori contemporani. Acesta reuneşte textele dedicate activităţii unor teatre şi turneelor pe care le-au întreprins în ţară şi peste hotare, diferitelor reuniuni teatrale organizate în România (dar nu numai), precum şi o secţiune intitulată „retrospective şi perspective”. Un indice de nume face din această apariţie editorială un intrument de lucru util oricărui cercetător al perioadei în care a scris despre arta scenică şi dramatică excepţionalul critic Dinu Kivu.

Întâmplarea a făcut ca perioada în care Dinu Kivu şi-a exercitat întreaga activitate de critic teatral să coincidă aproape total cu epoca ceauşistă, debutând (după o scurtă, dar bogată experienţă în domeniul criticii literare şi – mai ales – cinematografice) în septembrie 1966, cu cronica Festivalului de Teatru de la Zagreb, pe care i-a publicat-o revista „Amfiteatru”, şi încheindu-se – postum – cu portretul lui Alexandru Repan inclus în „Cortina” (suplimentul la caietul-program al Teatrului „Nottara”) din septembrie 1989.

Este una dintre raţiunile care justifică titlul ales pentru antologia scrierilor lui despre Teatru – cealaltă rezidând în însăşi poziţia sa faţă de dictatură în general şi faţă de aceea comunistă în special: „Din primul moment al Timişoarei, m-am gândit intens la el. Nimeni nu l-ar fi putut egala în entuzias­mul participării directe la evenimentele naţionale, pentru că a fost unul dintre cei mai adevăraţi români şi dintre cei mai sinceri intelectuali pe care i-am întâlnit” – scria Radu Boroianu în „Viitorul românesc” (21-27 noiembrie 1990) despre acela pe care-l considera drept „unul dintre disidenţii – prin atitudine de viaţă, vorbă şi faptă – autentici. [...] Era firesc ca puţinii mari gazetari (adevăraţii!!) pe care soarta i-a ocrotit printre noi (i-am numit pe George Ivaşcu, pe Mircea Grigorescu, pe Roger Câmpeanu, pe Sandu Cerna-Rădulescu) să şi-l dorească imediat în redacţii, iar cronicari dramatici autentici sau oameni de ţinută morală şi intelectuală ireproşabilă, ca Nicu Carandino sau Petre Ţuţea, să-l accepte în compania lor, ca pe un egal. [...] Nu fusese şi nici nu acceptase să devină membru al partidului unic şi, astfel, nu i s-a mai permis să revină în presă decât târziu şi doar cu semnătura. [...] Nu-şi clevetea apropiaţii sau duşmanii. Clevetea împotriva statului opresiv (îi opresase părinţii, îl opresase şi pe el, o dată chiar foarte grav!), împotriva prostiei fără margini şi împotriva corolarului celor două: Ceauşescu. Da, depun mărturie: Dinu era un autentic disident al gândului şi vorbei, un neînduplecat adversar al oricărei forme de dictat şi abuz.”

Volum editat de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” şi Editura Muzicală, cu sprijinul UNITER.