Cuvântul ca suport de Luminiţa Vartolomei (You come to see the show and you’ll get an extra burger! coregrafia Mihai Mihalcea – Solitude project şi Dedublarea, coregrafia Mădălina Dan – CNDB)
De ce-ar avea nevoie de vorbe un spectacol conceput şi interpretat de către dansatori? Încă nu mi-e clar care dintre motivele ce se pot formula e valabil, şi care nu:
• pentru că astfel comunicarea cu publicul este nu numai sensibilă, ci şi precisă?
• fiindcă în acest mod pot fi interesaţi de arta coregrafică un număr considerabil de spectatori altminteri pasionaţi doar de lectură şi (cel mult) de teatru?
• deoarece aşa (şi doar aşa!) sunt convinşi că se pot exprima total o serie de creatori formaţi la şcoala dansului, dar având o deschidere intelectuală mult mai largă decât aceea pe care pregătirea lor iniţială le-a asigurat-o?
- Cititi articolul complet in revista Teatrul azi, Numărul 1-2/2009
- Detalii abonamente
- Comanda Numărul 1-2/2009
- Comanda alt numar din arhiva

