Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Revista TEATRUL azi - Sumar Numarul 5-6-7/2012: contine FOCUS BITEI

Coperta Numarul 5-6-7/2012: contine FOCUS BITEI

2012 - Anul CARAGIALE

  • "Dicţionar critic (1879–1918)" de Ion Cazaban
  • "O scrisoare pierdută şi găsită altfel" de Nicolae Prelipceanu (Teatrul Naţional, Timişoara – "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale)
  • „Caragiale rescris la Odeon” (Teatrul Odeon – „C.F.R., Cometa, Copilul şi Căţelul”, după texte de I. L. Caragiale)
  • „Obsesia altfelismului” de Mircea Morariu (Teatrul „Nottara“, Bucureşti – „O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale)
  • „Lumea, într-o operă strâmtă” de Constantin Paraschivescu
  • „Excese regizorale” de Mircea Morariu (Teatrul „I.D. Sîrbu“ din Petroşani – „D’ale carnavalului” de I.L.Caragiale)

Pariu cu teatrul

  • “Teatrul de Club. La Iaşi” de Oltiţa Cîntec Clubbing-ul e un fenomen pe care sociologii l-au analizat deja, el exprimă nevoia de socializare a tinerilor în forme nonconformiste, în spaţii mai apropiate de noţiunea şi sentimentul de libertate, de evadare de-acasă, de la şcoală, de la job, de la responsabilităţi multe şi imediate. Patronii mai luminaţi au înţeles că e profitabil să-şi lege activitatea şi de forme soft de cultură, precum expoziţii, concerte, video-art, teatru. Nu în primul rând de dragul artei, ci pentru a-şi spori numărul de consumatori şi încasările, prin crearea unor evenimente. Facebook, Twitter sunt canalele de anunţ public care mobilizează surprinzător de multă lume, dacă oferta e atrăgătoare.
  • “Artă în club” de Tudor Costin Sicomaş
  • “Pâine şi circ la cafenea” de Irina Zlotea
  • “Mergând înainte „Fără sprijin“ de Ioana Alexandru (Teatrul LUNI de la Green Hours şi Ofensiva Generozităţii – “Fără sprijin”, proiect colectiv)

Secvențe basarabene

  • FOCUS: BITEI – Prezent şi retrospectivă Revista TEATRUL AZI consacră, cu această triplă apariție, 90 de pagini celui mai important festival de teatru basarabean, BITEI – Bienala Teatrului „Eugène Ionesco”, ajuns la a X-a ediție în 2012. Despre istoria lui și, în avanpremieră, despre surprizele celei mai recente ediții - interviuri, mărturii, documente foto, grupate sub următoarele titluri...

Eseu

  • „Un spectacol de „echilibristică“ între film şi teatru” deAlexandra Cristina Zimnicaru („Strigăte şi şoapte”, după Ingmar Bergman, regia Andrei Şerban) Foaierul Teatrului Maghiar din Cluj este acoperit cu un material roşu. Cei 75 de spectatori care pot asista la o reprezentaţie a spectacolului „Strigăte şi şoapte” sunt înghesuiţi în acest spaţiu de trecere, într-o cutie roşie alcătuită din paravane. În agitaţia publicului care de-abia a intrat în clădirea Teatrului, actorul Bogdán Zsolt se urcă pe un soi de podium aşezat în mijloc, surogat primar de scenă – actorul se desprinde din mulţime printr-un gest extrem de simplu. La capătul podiumului se află actriţa Csilla Albert, aşezată în spatele unui scaun de regie pe care scrie “Bergman”. Zsolt se prezintă ca un colecţionar de strângeri de mână: în această seară va da mâna cu Ingmar Bergman, afirmă el în timp ce îşi întinde mâna spre scaunul gol, ca şi cum ar intra în contact fizic cu personajul neîntrupat încă.

Interviuri

  • Monica RISTEA: „Avem o profesie în care te bucuri în fiecare zi“, interviu de Mircea Sorin Rusu "În teatru e vorba despre acum, despre ceea ce fac în momentul ăsta. În momentul acesta sunt aici, asta trebuie să fac, nu mă gândesc nici în urmă, nici înainte, mă gândesc la ce e acum. Nu ştiu ce va fi înainte, iar în urmă ştiu ce a fost şi nu vreau să mă cramponez de trecut. Acum mă interesează ce se întâmplă în teatru, cu ceea ce fac eu în teatru, cu ceea ce fac eu cu studenţii. Mâine o să vedem noi ce o să mai fie, dar prefer să nu mă gândesc la ce o să fie mâine, ci să mă bucur de momentul acesta. Păi când mai apuc eu să trăiesc un moment atât de frumos precum Carmina Burana?"

EVENIMENT_213

  • „Valori naţionale, valori europene” de Daria Dimiu (Conferinţă CTE, Craiova)
  • „Există Teatru dincolo de Teatru?” de Ludmila Patlanjoglu (Congresul AICT, Varșovia, martie 2012) Între 26–31 martie 2012, în cadrul Festivalul „Întâlniri Teatrale la Warşovia“ a avut loc al XXVI-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Este a patra oară când Polonia găzduieşte întâlnirea elitei criticii mondiale. La această ediţie tema a fost Teatrul de dincolo de Teatru (Theatre Beyond The Theatre / Le Théâtre hors du Theatre).
  • Congresul AICT, Varșovia: „Critica din afara criticii” de Yun-Cheol Kim (comunicare)
  • Congresul AICT, Varșovia: „Teatrul mobil” de Robert Cohen (comunicare)
  • Congresul AICT, Varșovia: „Silviu Purcărete şi Apocalipsa din noi” de Ludmila Patlanjoglu (comunicare)
  • Congresul AICT, Varșovia: „Pourquoi la Roumanie? Why me?” de Alice Georgescu (interventie)

CĂRŢI

Spectacole-lectură

  • „Memoria locului, memoria teatrului” de Crenguţa Manea („Dramaturgi de azi la Odeon” 6: „Demonul din Debarmaalo” de Goran Stefanovski”) În seara de zilei de 28 martie, Sala Studio a Teatrului Odeon devenise neîncăpătoare pentru publicul prezent, deja familiarizat cu spectacolele-lectură din cadrul proiectului „Dramaturgi de azi la Odeon“, realizat de teatru la propunerea şi în colaborare cu Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“. Ajunsă la a şasea producţie, seria de spectacole-lectură a propus spectatorilor, de data aceasta, un dramaturg dintr-un spaţiu cultural puţin cunoscut în România, macedoneanul Goran Stefanovski.
  • „O seară frumoasă, plină, la Teatrul Odeon” de Nikola Vangeli Sunt aromân născut şi crescut în Republica Macedonia, cu o licenţă în Litere la Skopje, ajuns la Iaşi pentru studii postuniversitare în teatrologie. Scriu acum o teză de doctorat despre dramaturgul macedonean Goran Stefanovski. Aşadar, e lesne de înţeles că, fiind invitat la Teatrul Odeon să asist la un spectacol-lectură inspirat de textul dramatic "Demonul din Debarmaalo" (Demonot od Debar Maalo), scris de Goran Stefanovski în 2006, am aşteptat cu nerăbdare seara de miercuri, 21 martie 2012.

Memoria teatrului

  • „Un edificiu ca un arbore altoit, Teatrul „Maria Filotti“ de Claudia Dimiu Aşa cum Brăila nu se compară cu alte oraşe ale ţării, nici măcar cu celelalte porturi româneşti de pe Dunăre, nici teatrul său nu seamănă, ca istorie, cu teatrele altor localităţi. Nu seamănă în sensul că nu i se cunoaşte cu precizie data de naştere. Eforturile depuse pentru aflarea trecutului artei teatrale la Brăila nu au reuşit să dibuie chiar toate detaliile necesare unei scrieri temeinic argumentate.
  • „Un edificiu ca un arbore altoit, Teatrul „Maria Filotti“ de Claudia Dimiu Aşa cum Brăila nu se compară cu alte oraşe ale ţării, nici măcar cu celelalte porturi româneşti de pe Dunăre, nici teatrul său nu seamănă, ca istorie, cu teatrele altor localităţi. Nu seamănă în sensul că nu i se cunoaşte cu precizie data de naştere. Eforturile depuse pentru aflarea trecutului artei teatrale la Brăila nu au reuşit să dibuie chiar toate detaliile necesare unei scrieri temeinic argumentate.

Praful de pe scândură

  • “Formule teatrale nonierarhice” de Theodor-Cristian Popescu Structura non-ierarhică presupune un mecanism prin care, în practică, deciziile sa iau prin discuții și consens. O astfel de comună, de falanster artistic, nu se dovedește foarte atractivă pentru creatorii de teatru români. La nivelul practicii artistice, acest model ar fi reprezentat prin creația colectivă, iar la nivelul raporturilor dintre organizații, modelul ar fi reprezentat de platforma de colaborare de tip rețea, un model orizontal, non-ierarhic, bazat pe parteneriat.

Portret_103

  • “Micul mare Colibri” de Daria Dimiu Majoritatea instituţiilor publice de spectacole pentru copii din România îşi datorează existenţa unui acelaşi text legislativ al regimului instituit după 1944, astfel, indiferent de titulatura actuală – teatre „de animaţie“, „pentru copii şi tineret“ sau chiar specificând genul de expresie preponderent utilizat (păpuşi sau marionete) –, aceste scene profesioniste, ce ghidează spre Frumos cu precădere spectatorii de vârste fragede, au împlinit sau se aproprie de 60 de ani. Născut oficial într-un octombrie de secol XX, dar activând din pasiune dinainte, teatrul de păpuşi craiovean s-a afirmat de timpuriu pe plan internaţional prin dăruirea artiştilor şi originalitatea creaţiilor sale.

Spectacole

  • „O lună magică” de Florentina Váry (Teatrul Naţional din Târgu Mureş – „Carmina Burana”, după Carl Orff) Imediat după sosirea lui Gigi Căciuleanu, la Teatrul Naţional din Târgu Mureş s-a produs o schimbare. După forfota care se crea în jurul orei 10, când începeau repetiţiile, urma o linişte suspectă, întreruptă uneori de acordurile puternice ale muzicii lui Carl Orff, care răzbătea prin difuzoare. Cel care se întâmpla să intre în Sala Mare în timpul repetiţiilor uita de alte obligaţii de serviciu, rămânând ţintuit în scaun până când actorii cereau o pauză. Mi s-a întâmplat şi mie de nenumărate ori să plonjez în timpul gestionat de maestrul Căciuleanu şi să uit cu desăvârşire timpul real.
  • „Viaţa lumii” de Mircea Morariu (Teatrul Naţional din Târgu Mureş – „Carmina Burana”, după Carl Orff)
  • “Tragicul născut din comic” de Mircea Morariu (Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti – “Familia Tot” de Őrkeny István) E teatru, e şcoală, e joc, e meditaţie deghizată în râs, e comedie scrisă cu tocul muiat în cerneala înţelepciunii şi a reflecţiei, e o lecţie de minuţioasă citire a unui text, de evaluare din perspectivă teatrală a valorii şi a impactului fiecărui cuvânt, dar e în primul rând o faptă artistică cum nu se poate mai serioasă ceea ce ne propun în acest superb spectacol Victor Ioan Frunză şi Adriana Grand.
  • “A fost frumos, a fost superb, mai vreau!” de Mircea Morariu (Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu – “Ultima zi a tinereţii”, scenariu de Yuriy Kordonskiy după un roman de Tadeusz Konwiczki) Există o categorie specială de spectacole pe care până şi cel mai acerb critic simte că nu le poate nici recepta, nici comenta precum de obicei. Spectacole care te scot din rutina cotidiană, spectacole ce te determină pe neaşteptate să uiţi de timp, dar şi de vremuri, pe care le receptezi mai curând cu sufletul decât cu mintea şi la încheierea cărora, atunci când tu, comentator şi judecător de teatru cu o oarecare experienţă, eşti întrebat ei, cum a fost?, nu poţi răspunde decât omeneşte, precum un civil, adică asemenea unui spectator oarecare ce vine la teatru nu fiindcă trebuie, ci pur şi simplu pentru că îşi doreşte asta a fost frumos, a fost superb, mai vreau.
  • “Radu Beligan din nou la Comedie” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul de Comedie – “Spiritul de familie” de Eric Assous)
  • “După cădere” de Crenguţa Manea (Teatrul Foarte Mic – “SatisFUCKtion” după “La ţintă”, o farsă de Thomas Bernhard) Spectacolul SatisFUCKtion, după piesa La ţintă de Thomas Bernhard, începe în holul îngust de la intrarea Teatrului Foarte Mic; o scenă în două personaje se desfăşoară în mijlocul publicului: spectatoare entuziastă, Fiica, toată o emoţie în cascadă, îl sufocă pe Autorul Dramatic cu întrebările şi admiraţia sa, după succesul reprezentaţiei de premieră la care tocmai participase. Apoi, urcăm în sală, unde Valeria Seciu (Mama) e ghemuită într-un scaun, în spaţiul de joc delimitat de cele două paralele pe direcţia cărora sunt aranjate gradenele spectatorilor; actriţa îşi plasează personajul, cu uşurinţă şi exactitate, pe variabile paliere de energie – dispune de un performant „potenţiometru“! – pentru a regla relaţia cu spectatorii: nu o scăpăm din priviri, în timp ce ne căutăm locurile, încercând să nu pierdem micile gesturi ale acesteia.
  • “Sfârşitul drumului” de Adrian Mihalache (Teatrul Foarte Mic – “SatisFUCKtion” după “La ţintă”, o farsă de Thomas Bernhard)
  • “Maşinăria”de Mircea Morariu (Teatrul „Regina Maria“ din Oradea – “Zbor deasupra unui cuib de cuci”de Dale Wasserman)
  • “Copiii lui Reagan” de Adrian Mihalache (Teatrul Metropolis – “Îngeri în America” de Tony Kushner)
  • “Mumă din topor” de Adrian Mihalache (Teatrul Mic – “Profesiunea doamnei Warren” de G. B. Shaw)
  • „Edmond“, un spectacol de ...nişă de Călin Ciobotari (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, Iaşi – “Edmond”de David Mamet)
  • „În umbra scenografiei” de Oltiţa Cîntec (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ Iaşi – „Edmond” de David Mamet) Cunoscut în România de mai bine de un deceniu, prin câteva piese – "American Buffalo", "Oleanna", "Edmond", "Codrii" – montate pe diverse scene din ţară, David Mamet este unul dintre consacraţii americani cu foarte strânse legături nu doar cu rampa, ci şi cu marele ecran. (…)
  • „Un jurnal dramatic” de Mircea Morariu (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Timişoara – „Copenhaga” de Michael Frayn)
  • „Nu numai Copenhaga” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Timişoara – „Copenhaga” de Michael Frayn) O opţiune surprinzătoare face Ada Lupu, pentru piesa lui Michael Frayn, "Copenhaga". Nu pentru că piesa n-ar fi una celebră, jucată şi multipremiată, ci pentru că ea este una extrem de dificilă, fie şi numai în enunţul exterior, ca să zicem aşa, dacă nu şi în cel implicit.
  • „Nu numai Copenhaga” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Timişoara – „Copenhaga” de Michael Frayn)
  • „Morală şi avertisment” de Ion Jurca Rovina (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Timişoara – „Copenhaga” de Michael Frayn)
  • „Teatrul poate şi trebuie să producă plăcere“ de Irina Wolf (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Timişoara – "Înainte de pensionare" de Thomas Bernhard)
  • „Absurd şi erotism” de Ion Jurca Rovina (Teatrul German de Stat Timişoara – „Fetiţa din bolul peştelui auriu” de Morris Panych)
  • „Demitizarea lui Don Juan?” de Ion Parhon (Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu – „Noaptea de la Valognes” de Eric Emmanuel Schmitt)
  • „Artistul şi Puterea” de Mircea Morariu (Teatrul Maghiar Szigligeti din Oradea – „Scene dintr-o execuţie” de Howard Baker)
  • „Mai mult agitaţie decât energie” de Mircea Morariu (Teatrul „Anton Pann“ din Râmnicu Vâlcea – „Revizorul” de N.V. Gogol)
  • „Kiki van Beethoven alias Smona Bondoc” de Doina Papp („Kiki van Beethoven” de Eric Emmanuel Schmitt)
  • „Dualitatea stării de fiinţă” de Nicolae Havriliuc (Teatrul de Comedie – „Moştenitoarea” de Lucia Verona)
  • „În parteneriat de joc” de Nicolae Havriliuc (Teatrul „Tudor Vianu“, Giurgiu – „Iubire cu gust de otravă”, după Teodor Mazilu, Băieşu, Cehov, Shakespeare)
  • „Neil LaBute şi la Targovişte” de Crenguţa Manea (Teatrul „Tony Bulandra, Târgovişte“ – „Helter-Skelter” de Neil LaBute)
  • „Un tur de forţă pasionant” de Irina Ionescu (Teatrul Masca – „Amor, Signora şi canarul albastru”, scenariul şi regia: Mihai Mălaimare)
  • „Ca şi cum prostia te-ar salva” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul Naţional din Timişoara – „M-am hotărât să devin prost” după Martin Page)
  • „Întuneric şi lumină la ArCuB” de Nicolae Prelipceanu (ArCuB – „Comedie pe întuneric” de Peter Shaffer)
  • „Plural englezesc” de Adrian Mihalache (ArCuB – „Comedie pe întuneric” de Peter Shaffer)
  • „Mizerabilism sentimental” de Adrian Mihalache (Teatrul Naţional din Bucureşti – „Fata din curcubeu” de Lia Bugnar)

Festivaluri, Gale

  • Gala premiilor UNITER, ediţia a XX-a
  • Reflex 2, Sfântu Gheorghe: „Ecouri” de Ion Parhon
  • Reflex 2, Sfântu Gheorghe: „Despre a educa şi a cunoaşte” de Ioana Alexandru
  • Reflex 2, Sfântu Gheorghe: „In/between Reflex(ions) – principii pentru tânărul teatrolog” de Irina Zlotea
  • „Gala Star 7” de Ştefan Oprea
  • „Trei zile la Bacău, la Gala Star” de Nicolae Prelipceanu

Publicitate

  • Gala Vedetelor, Actorul-regizor, Editia X Buzau, 18-26 mai 2012

Noi în lume

  • Ţăndărică, la drum
  • România la Olimpiada Culturală de la Londra – 2012 Un lot de artişti din România se pregăteşte pentru Olimpiada din acest an de la Londra. Şi dacă pentru sportivi întrecerile încep la sfârşitul lunii iulie şi se încheie în august, artiştii intră în scenă din aprilie, iar calendarul evenimentelor româneşti se întinde până în noiembrie. Proiectele artiştilor români în metropolă, susţinute şi coordonate de Institutul Cultural Român de la Londra, se desfăşoară în cadrul Olimpiadei Culturale, program derulat de autorităţile britanice ca pandant al Jocurilor Olimpice din 2012.

DIN LUME_188

  • “Ei, clovnii” de Philippe Azoulay şi Francis Albiero Când ne-a încredinţat spre publicare acest text, Philippe Azoulay, vechi membru în Trio Macloma (35 de ani, dintre care 10 la Cirque du Soleil) ne-a rugat să amintim că Teatrul Franco-Român şi Compania Les Macloma au pus în scenă, în anul 1994, piesa lui Matei Vişniec Angajare de clovn la Théâtre du Rond-Point Paris, în regia lui Alexandru Tocilescu. (Redacţia)
  • “Éloize – Ce? Circ! A, da?!” de Zomir Dimovici
  • „Scrisoare din Londra. Sub semnul lui Shakespeare” de Myra Iosif-Fischmann
  • „La Bălţi, cu Trei surori şi fratele Gh. Truţă” de Gheorghe Calamanciuc Cronica spectacolului Patru surori de Gheorghe Truţă, producție a Teatrului „Vasile Alecsandri“ din Bălţi, Republica Moldova
  • „Teatrul adevărat în căutarea necunoscutului” de Irina Wolf La sfârşit de ianuarie a avut loc, la Graz, Festivalul Emergency Entrance, organizat de teatrul local, Schauspielhaus, singurul teatru austriac membru al Uniunii Teatrelor Europene (UTE). Timp de patru zile s-au jucat, pe trei scene diferite, spectacole susţinute de şase trupe din Austria, Cehia, Grecia, Israel, Italia şi România, însumând unsprezece reprezentaţii şi peste opt evenimente, dintre care trei workshop-uri şi două simpozioane.
  • „Două spectacole notabile pe afişul spielzeit’europa (Berlin)” de Aura Cumita

Ne-au vizitat