Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

Noutăţi în “Galeria Teatrului Românesc”

A apărut excepţionala monografie “Oleg Danovski. Omul, artistul, legenda” de Doina Jela, editată de Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” – revista “Teatrul azi” şi Curtea Veche Publishing. Cartea se găseşte în librării, dar poate fi comandată şi on-line, pe site-urile celor doi editori.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Revista TEATRUL azi - Sumar Numărul 5-6-7/2009

Coperta Numărul 5-6-7/2009

Eseuri

  • Arta ca integritate a spiritului: „Teatrul ilfovenilor“ de Ion Parhon Este greu de crezut cum, într-un spaţiu citadin violent desacralizat prin stresul datorat marşului social şi într-o vreme dominată, pe de o parte, de calitatea jalnică a unor produse mass-media, iar pe de altă parte, de corul lamentărilor pe tema „crizei economice“, riscând să concureze popularitatea sufocantă a manelelor, se mai pot ivi autentice evenimente culturale, de o dimensiune deloc străină de graţia divină.
  • Guy Cassiers şi gramatica scenei de Johan Thielemans (Belgia) Teatrul lui Guy Cassiers este un exemplu excelent pentru activitatea teatrală din Flandra. El aparţine aşa-numitei „generaţii de aur“, un grup de regizori care au debutat în jurul anilor 1980. Datorită lor, teatrul flamand a cunoscut o profundă schimbare.
  • Surâsul şi tirania anonimatului în teatrul albanez de Ardian-Christian Kuciuk (Albania) Se poate observa de la bun început un paradox în dezvoltarea teatrului ­albanez: pe de-o parte, lipsa unuia sau a mai multor autori de talie europeană şi lipsa unor piese de teatru care să aspire la statutul de capodopere, pe de altă parte, prezenţa unor actori şi regizori care nu rar au electrizat scenele bătrânului continent (Aleksander Moissi, Kadri Roshi, Robert Ndrenika, Mihal Luarasi, Sandër Prosi, Ndriçim Xhepa etc).
  • Teatrul românesc înainte de reteatralizare de Claudia Dimiu Reteatralizarea este o tendinţă, un pas, o umbrelă. O tendinţă a artei scenice de a se regăsi pe sine însăşi în deplina ei specificitate; un pas în evoluţia artei scenice; o umbrelă sub care mai toţi cei care scriu despre teatru se adăpostesc ei înşişi ori îi plasează pe creatorii despre care scriu şi cărora vor fie să le acorde merite, fie să le explice meritele.

Memoria teatrului

  • Ultimul caiet de regie al lui Victor Ion Popa de Claudia Dimiu
  • Suava Corina de Constantin Paraschivescu Ce ciudată poate fi o viaţă de actor! Şi ce nedreaptă, uneori. M-am gândit la asta când mi s-a cerut să scriu despre cariera unei actriţe care a strălucit o clipă pe la mijlocul secolului trecut, a mai străbătut onorabil o perioadă, apoi a dispărut din atenţia publică pe când mai era încă în plină forţă creatoare: Corina Constantinescu.
  • Actriţa-poetă: Gina Sandri de Nicolae Havriliuc

Praful de pe scândură

  • Teatru sau biserici – momentul unei opţiuni? de Theodor Cristian Popescu

Festivaluri, Gale

  • Sfântu Gheorghe – Bienala Internaţională de Teatru REFLEX

    • Festivalul de teatru, un REFLEX condiţionat de Oana Borş „Când m-am hotărât să devin director, ca să apăr ceea ce se întâmpla de 15 ani la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, aveam de gând să fac un festival internaţional de teatru, dintr-un fel de «egoism» al meu. Un festival care să se ţină aici, cu spectacole bine alese, importante, reprezentând diferite tipuri de teatralitate, valabile, ne ajută, sper eu, de fapt, pe noi înşine – ne ajută să mergem mai departe“, mărturisea Bocsárdi László într-un interviu publicat în Observatorul Cultural.
    • Admirabil text, excepţională montare! de Mircea Morariu (Ivona, Principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz – Teatrul „Tamási Áron“, Sfântu Gheorghe) Nu fiindcă a devenit o modă intens cultivată de diversele doamne şi domniţe ale criticii teatrale româneşti, care adesea îşi transformă cronicile în insolite „însemnări ale călătoriei mele“, adică ale lor, şi pentru că aş fi cumva tentat să le urmez exemplul, voi spune şi eu că am ajuns la Sfântu Gheorghe după un drum lung şi istovitor, făcut într-un tren preistoric care, deşi botezat accelerat, oprea acolo unde cu gândul nu gândeai, după o foaie de parcurs ştiută doar de mai marii Căilor Ferate Române şi, poate, de bunul Dumnezeu.
    • Locuri în care tânjeşti să te întorci de Marinela Ţepuş
    • Stand by… Kafka de Anca Mocanu (Procesul, adaptare după romanul omonim de Kafka – Teatrul de Cameră, Praga)
    • Faci, suferi, înveţi… de Mircea Morariu (Orestia de Eschil – Deutsches Theater, Berlin)

  • Bacău – Gala STAR

    • Gala STAR 4 de Ştefan Oprea

Interviuri

Spectacole

  • Microstagiune sibiană

  • Bucureşti

    • Mitul pe scenă de Adrian Mihalache (Epopeea lui Ghilgameş, scenariul Dragoş Galgoţiu – Teatrul Odeon) „Romanul nu este făcut pentru scenă, dar orice poate fi reprezentat pe scenă“, spunea Jean Vilar. Deci nu doar romanul poate fi „înscenat“, ci şi poemul, tratatul sau epopeea. După ce am văzut o dramatizare a Capitalului de Marx, nu ne mai miră nimic, nici chiar încercarea temerară a lui Dragoş Galgoţiu de a pune în scenă, la Teatrul Odeon, cea mai veche scriere cunoscută, ampla Epopee a lui Ghilgameş.
    • Un spectacol menit să aibă succes de Nicolae Prelipceanu (Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov – Teatrul de Comedie) Acesta ar putea fi un supratitlu pentru montarea lui Alexandru Tocilescu de la Comedie, cu piesa lui Mihail Bulgakov, Casa Zoikăi. Nu mă pot abţine să spun că piesa e destul de convenţională, cu multe momente previzibile, astfel încât succesul lui Tocilescu e cu atât mai meritoriu.
    • Diavolii lui Bulgakov şi în casa noastră de Crenguţa Manea (Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov – Teatrul de Comedie) Acesta ar putea fi un supratitlu pentru montarea lui Alexandru Tocilescu de la Comedie, cu piesa lui Mihail Bulgakov, Casa Zoikăi. Nu mă pot abţine să spun că piesa e destul de convenţională, cu multe momente previzibile, astfel încât succesul lui Tocilescu e cu atât mai meritoriu.
    • Un Ghilgameş (aproape) previzibil de Nicolae Prelipceanu (Epopeea lui Ghilgameş, scenariul Dragoş Galgoţiu – Teatrul Odeon)
    • Magia nu s-a petrecut de Crenguţa Manea (Epopeea lui Ghilgameş, scenariul Dragoş Galgoţiu – Teatrul Odeon)
    • Îngrijorarea de a iubi şi grija-n dragoste de Daria Dimiu (Căluşul de Eric Emmanuel Schmitt – Teatrul Luni de la Green Hours)
    • Cutremur în… Casa Bernardei Alba de Ion Parhon (Casa Bernardei Alba de F.G. Lorca – UNATC, Bucureşti)
    • Teatru în fărâme de Nicolae Prelipceanu (Flori, Filme, Fete sau Băieţi de Mimi Brănescu – Teatrul ACT şi Peste tot acasă, un spectacol de Scott Johnston – Teatrul de Comedie)

  • Cluj-Napoca

    • În proximitate de Mircea Morariu (Când noi, morţi, înviem de Henrik Ibsen – Teatrul Naţional din Cluj-Napoca)
    • Arta şi moarta de Adrian Mihalache (Când noi, morţi, înviem de Henrik Ibsen – Teatrul Naţional din Cluj-Napoca)
    • La meserie de Mircea Morariu (Casa curată de Sarah Ruhl – Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca)

  • Braşov

    • Lapte negru, cu pete de culoare de Nicolae Prelipceanu (Lapte negru de Vasili Sigarev – Teatrul „Sică Alexandrescu“, Braşov)

  • Timişoara

    • Disecând distopiile ionesciene de Mircea Morariu (Cântăreaţa cheală. Anti-piesă în unsprezece scene de Eugène Ionesco – Teatrul German de Stat Timişoara)
    • Claritate şi ţintă de Ion Jurca Rovina (Cântăreaţa cheală. Anti-piesă în unsprezece scene de Eugène Ionesco – Teatrul German de Stat Timişoara)

  • Oradea

    • „Fericită şi liberă ca un pescăruş…?“ de Elisabeta Pop („Pescăruşul“ de A.P. Cehov – Teatrul de Stat Oradea, Trupa „Iosif Vulcan“) Recunosc că nu mă simt prea confortabil scriind aceste rânduri. De ce? Pentru simplul motiv că, lucrând mulţi ani în teatru, ştiu că nu întotdeauna spectacolul adus în faţa publicului este exact cel pe care conducerea teatrului şi l-a dorit. De multe ori repetiţiile decurg anevoios, regizorii invitaţi nu cunosc îndeajuns trupa, schimbă uneori pe parcurs distribuţia, se ivesc neînţelegeri şi chiar nemulţumiri şi de-o parte şi de alta, toate acestea generând tergiversări, în final rezultând un spectacol care cu greu poate fi numit o reuşită artistică.
    • Iernile vin şi trec… de Elisabeta Pop (Kasimir şi Karoline de Ödön von Horvath – Teatrul de Stat din Oradea, Trupa „Szigligeti“)
    • A doua greşeală. Oare ultima? de Mircea Morariu (Pescăruşul de A.P. Cehov – Teatrul de Stat Oradea, Trupa „Iosif Vulcan“)

  • Petroşani

  • Turda

    • Teatru din nou de Mircea Ghiţulescu

  • Târgovişte

    • Albastru de Miro de Ion Cazaban (Miró: Aceasta este culoarea visurilor mele, scenariul Horaţiu Mihaiu – Teatrul „Tony Bulandra“, Târgovişte) De peste un deceniu, scenograful Horaţiu Mihaiu rămâne, la noi, unicul „autor“ în teatrul-imagine/de imagine. Ce a realizat el în această direcţie ar fi atras ­altundeva mai mult decât obişnuitele cronici de consemnare, ar fi trezit opinii contro­versate, capabile să distingă particularităţile unei tendinţe teatrale, care, în timp, s-a impus cu suficiente argumente teoretice şi probe practice lămuritoare. Pentru că, aşa cum este lesne de observat, teatrul a fost imagine scenică totdeauna, afir­mându-se în privirea spectatorului, venit să vadă. De astă dată însă, diferenţa este în ceea ce vede – implicit în ce şi cât aude spectatorul. Să ne gândim numai la revelaţiile scenice datorate lui Robert Wilson.
    • Premieră-mărţişor de Constantin Paraschivescu (Comedia erorilor de W. Shakespeare – Teatrul „Tony Bulandra“, Târgovişte)

  • Arad

  • Ploieşti

Gala Premiilor UNITER, 2009

  • Laureaţii Galei

Premiile Europa pentru Teatru

  • Serbări fastuoase în oraşul „teatrului sărac“ de Adrian Mihalache Premiul Europa pentru Teatru al Comisiei Europene, aflat la a treisprezecea ediţie, a încununat creaţia regizorului polonez Krystian Lupa, tocmai în anul declarat de UNESCO „Anul Grotowski“. În mod firesc, s-a ales ca loc de desfăşurare a festi­vităţilor Wroclaw, oraşul în care s-a născut „teatrul sărac“ al lui Grotowski, una dintre mişcările inovatoare majore ale secolului al XX-lea.
  • Krystian Lupa, laureatul Premiului Europa pentru Teatru, 2009
  • Undeva în Europa… de Crenguţa Manea
  • Clouse up: Guy Cassiers, „anonimul“ flamand de Andreea Dumitru
  • Dialog cu Guy Cassiers… şi Dirk Roofthooft. Interviu realizat de Cătălina Panaitescu
  • François Tanguy: „O modalitate de a gândi cu materia scenică“. A consemnat Crenguţa Manea
  • Despre Pippo Delbono: Dorota Krakowska, George Banu şi… el însuşi
  • Dorota Krakowska: „… ca şi când mi-aş fi cunoscut fratele“
  • Teatrul lui Pippo de George Banu Atunci când eşti invitat să vorbeşti ca aici, pentru Premiul Europei, într-un context care e unul al prieteniei şi al mărturisirilor, cauţi un unghi de abordare cât mai personal.
  • Pippo Delbono: „Teatrul e o întâlnire între fiinţe umane“ Mă impresionează faptul că persoane atât de diferite, în fond, se află aici şi se minunează de „ciudăţeniile“ mele, iar eu nu pot decât să le mulţumesc pentru asta. Însă un singur lucru contează, şi anume faptul că teatrul este o întâlnire între fiinţe umane.
  • Experienţă nouă, „Noi realităţi“ de Daria Dimiu

Anul Grotowski

  • „Grotowski al meu“ de Andreea Dumitru În 2009, Wrocław îl celebrează cu discreţie, dar o discreţie plină de rigoare, în acord cu imaginea vrăjitorului devenit pustnic, cum sugerează titlul unui volum dintre numeroasele publicate cu ocazia Anului Internaţional Grotowski. Au trecut zece ani de la moartea sa şi o jumătate de secol de la crearea Teatrului Laborator, iar urmele lui Grotowski par a fi în acelaşi timp greu şi uşor de găsit în oraşul ­invadat acum de oameni de teatru, reuniţi aici la început de aprilie pentru a-i cunoaşte pe proaspeţii laureaţi ai Premiilor Europa, dar şi pentru a-şi aminti de el.

Anul Eugen Ionescu

Portret

  • "Privind fumul de pipă sau despre András Csíky" de Péter Demény Am ştiut dintotdeauna că este un actor excepţional. Dintotdeauna, desigur, înseamnă de când am devenit mai adult, mai matur, mai independent în ce priveşte gîndirea mea şi gustul meu. De bună seamă, toată lumea ştie ce greu e să ieşi din locurile comune primite de la părinţi, să le poţi asimila şi în felul acesta să poţi face ca stereotipiile lor să fie şi ale tale şi deci să nu mai fie stereotipii. Problema preju­decăţilor impersonale este una dintre cele mai grele dileme ale adolescentului.

La aniversară

Revenim

  • Îngerul Experimentator sau Eşecul pretenţiilor demonice ale lui Richard III de Crenguţa Manea (Richard al III-lea de Shakespeare – Teatrul Maghiar de Stat Cluj)

Noi în lume

  • „Avignonul de la Paris“ de Nicolae Prelipceanu Ne vedem la 104, staţia de metrou Riquet, mi-a spus la telefon Biţă Banu, în dimineaţa zilei când, finalmente, găsisem telefonul lui parizian şi l-am sunat.
  • Teatrul din Brăila la Festivalul Internaţional „Sarajevo Zima“ de Doina Papp
  • Teatrul „Luceafărul“ la Lille 3000 de Oltiţa Cîntec
  • Teatralitate retro de Oltiţa Cîntec

Operă, Dans, Balet

Premianţii noştri

  • Naţionalul timişorean
  • Însuşi Pinocchio
  • Şi alt timişorean

Cărţi și reviste de teatru

  • „Cel ce a rămas pe corabie“ de Constantin Paraschivescu (Unele mărturisiri (ale lui Chiţ-Chiţ-Roade-Tot) despre sine, despre alţii şi… altele de Eugen Ţugulea)
  • „Lecţii primite“ de Mircea Morariu (Poezia ca spectacol de Constantin Chiriac)
  • „Feeling“ de Mircea Ghiţulescu (Blues pentru saxofon alto de Doru Moţoc)
  • „Istoria unei stări“ de spirit de Constantin Paraschivescu (Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ – 50. O istorie anecdotică a unui teatru serios)
  • „Dublă aniversare“ de Constantin Paraschivescu (Istoria Teatrului la Botoşani, vol. I, 1838–1900)
  • Valeriu Moisescu – o monografie (Regizorul Valeriu Moisescu – Ipostaze creative de Gabriel Avram)
  • Info UNITER
  • Teatrul Naţional Timişoara – Salt în 2
  • Universitatea „Ovidius“ Constanţa – După un an în care înveţi să faci teatru. Experienţe, trăiri… de Tiberiu Stanciu
  • Compania „Pelerin“
  • Gala Vedetelor – VedeTeatru, Buzău, 2009 (Program)

în sfârşit...

  • O sală cu istorie, renovată modern de Ion Jurca Rovina (Sala Mare a Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara)
  • André-Louis Perinetti: „România este o ţară a teatrului“. A consemnat Mirela Sandu. (Inaugurarea Studioului Internaţional UNESCO de Teatru „André-Louis Perinetti“.)