Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Revista TEATRUL azi - Sumar Numarul 3-4/2013

Coperta Numarul 3-4/2013

Interviuri

  • Vasile Şirli: „Am trăit sub semnul uimirii“, interviu de Mirela Sandu
  • Dana Ilie Bărbosu: „Un cronicar a scris despre mine că, dacă…“, interviu realizat de Oltiţa Cîntec
  • Mircea Rusu: „Mi se pare deplasată prejudecata că un actor mare trebuie să joace, măcar o dată în viaţă, Hamlet“, interviu de Monica Andrei
  • Carmen Mărginean: „Niciodată n-am visat să urc pe scenă: a fost o întâmplare“, interviu realizat de Raluca Tulbure
  • Jean-Jacques Lemêtre: „Atelierul e casa mea, iar femeia care-l întreţine se numeşte Muzica”, interviu de Ştefana Pop-Curşeu Acest interviu a fost realizat la Théâtre du Soleil, în 6 aprilie 2011, chiar în incinta laboratorului de creaţie al maestrului Jean-Jacques Lemêtre, faimosul compozitor de muzică de teatru şi colaborator apropiat, de peste treizeci de ani, al lui Ariane Mnouchkine. Vorbind despre căile care conduc spre creaţie, în acest enigmatic domeniu al muzicii de teatru, Jean-Jacques Lemêtre ne oferă câteva chei pentru înţelegerea artei de a juca şi de a asculta, de a compune pentru scenă, pentru actorul care crede în personajul său, inventându-l, în tandem cu regizorul care caută imaginea pereche. Teatrul şi muzica, doi „plămâni“ care respiră scenic.
  • Andreea Mincic: „Am dat New York-ului cinci ani, şi mă aflu tot aici în al şaptelea...“, interviu de Zomir Dimovici ...mărturiseşte scenografa Andreea Mincic. A absolvit Universitatea de Artă din Bucureşti în 1998, iar după un master la Ohio University, a rămas să lucreze în epicentrul lumii teatrale nord-americane. Deşi Broadway-ul trimite cu gândul la o lume de vis, Andreea experimentează zilnic cum e să trăiești în The Big Apple. Dar, mai bine, să dăm drumul filmului!
  • Catinca DRĂGĂNESCU: „Cred că e important să trecem prin exprienţa de-a face totul“, un interviu de Oana Medrea A debutat acum trei ani, cu spectacolul „Vremea dragostei, vremea morţii” de Fritz Kater. Anul trecut, spectacolul ei de dizertaţie, „Chip de foc” de Marius von Mayenburg, a obţinut o mulţime de premii în Gala Absolvenţilor UNATC. În prezent, lucrează la o nouă producţie, îşi reorchestrează vechile spectacole pentru noi spaţii, scrie proiecte, cercetează, experimentează, participă la concursuri de profil, iar pe unele le şi câştigă. Activitatea ei este o adevărată epopee. Despre experienţa regizorului-factotum, despre cât de independent este, de fapt, teatrul independent, despre importanţa lucrului în echipă, am vorbit cu Catinca Drăgănescu – regizor, dramaturg… şi mult mai mult decât atât!

Eseuri

  • „Subiectul: Afrim” de Ion Cazaban Eram la Bistriţa, în toamna anului 2000 (uşor de reţinut!) la Festivalul de Teatru Alternativ, unul dintre cele mai bune, dar şi mai efemere, festivaluri organizate pe atunci, la noi. Nu ştiu prin ce împrejurare am ajuns – sper să nu greşesc – într-o mică sală a Bibliotecii orăşeneşti, la spectacolul studenţilor clujeni, examen de regie al absolventului Radu Afrim. Nici eu, nici Saviana Stănescu – care era acolo – nu primiserăm nicio informaţie; preferinţa noastră a fost o fericită întâmplare. Probabil, debutul ne-a atras. Nu voi uita – şi nici Saviana nu a uitat – starea specială, de maximă satisfacţie, dată de spectacolul bluEscApe, de tinerii interpreţi care îşi spuneau textul în apariţii succesive. Majoritatea textelor erau de Laurie Anderson, în plus, unul poetic de Baudelaire şi două provenind din filmele lui Fassbinder – în manieră de cabaret exigent, care nu acceptă orice, din dorinţa succesului. Când s-a terminat spectacolul, Saviana şi cu mine ne-am trezit uluiţi de cele descoperite (fusese o descoperire!), iar comentariile – mai exact, exclamaţiile – noastre nu mai conteneau.
  • „Teatrul românesc în ultimele trei stagiuni” de Mircea Morariu
  • „Andrei Şerban – magul nepereche al scenei” de Nicolae Havriliuc

EVENIMENT_213

  • Cătălina Buzoianu – Doctor Honoris Causa la UNATC. Discursul regizoarei și Teatrografie (selectivă)
  • Cătălina Buzoianu – Doctor Honoris Causa la UNATC. „Laudatio” de Felix Alexa

Memoria teatrului

  • „Teatrul din Oradea” de Claudia Dimiu

Eveniment editorial

  • „Manuscrisele lui Caragiale” de Ion Cazaban

Portret_103

  • „Sweet Remember (Andrei Strihan)” de Titus Vîjeu

Din lume_135

  • La Paris – George Banu omagiat

Spectacole

  • „Când scena trăieşte cu adevărat” de Mircea Morariu („Năpasta” de I. L. Caragiale – Teatrul Naţional, Bucureşti)
  • „Trei trăsnete ţin loc de gong” de Daria Dimiu („2 x 2”, spectacol-coupé: „Tigrul” de Murray Schisgal şi „Amantul” de Harold Pinter – TNB)
  • „Un spectacol de nişă” de Mircea Morariu („Apocalipsa după Shakespeare” – Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, Craiova)
  • „Apocalipsa de la Craiova” de Adrian Mihalache („Apocalipsa după Shakespeare” – Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, Craiova)
  • „Apocalipsa după Shakespeare“ de N. Prelipceanu („Apocalipsa după Shakespeare” – Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, Craiova)
  • „Rezolvări formale” de Mircea Morariu („Oxigen” de Ivan Vîrîpaev – Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Timişoara)
  • „Supraevaluarea retoricii” de Mircea Morariu („Idiotul”, după F. M. Dostoievski – Teatrul Naţional Cluj-Napoca)
  • „De fapt, ascensiunile arturo-uilor nu pot fi oprite” de N. Prelipceanu (Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht – Teatrul Odeon)
  • „Cum se poate ajunge la putere” de Adrian Mihalache („Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht – Teatrul Odeon)
  • „Gogol şi nebunia normalităţii” de Ioana Ieronim („Însemnările unui nebun”, după Gogol – ARCUB, Bucureşti) Este mult umor, umor amar, umor negru în piesă, dar spectacolul îşi îngăduie – mai mult, poate, decât Gogol însuşi – să privească în faţă, ca printr-o cuprinzătoare lacrimă, suferinţa uriaşă a omului, sacrificiul pentru libertatea de a nu renunţa la propria individualitate, la propriul vis. De unde întreaga piesă pare a se fi petrecut într-un spaţiu claustrat şi controlat (ştim bine, noi, românii, despre asta), finalul vine cu imaginea zborului în peisajul vast, deschis în spaţiu şi timp, al ţării – al unei Rusii atemporale.
  • Alexander BALANESCU: „Mă simt foarte privilegiat“, interviu de Ada-Maria Ichim (despre spectacolul „Însemnările unui nebun” după Gogol, regia Felix Alexa, ArCuB) Născut la Bucureşti, în 1955, violonistul şi compozitorul Alexander Balanescu şi-a început studiile muzicale în România (cu Dolly Koritzer, Garabet Avakian, Ştefan Gheorghiu) şi le-a aprofundat în Israel, unde familia sa a emigrat în 1969, apoi la Trinity College of Music din Londra şi la celebra Julliard School of Music din New York. Întors la Londra, s-a afirmat în mediile muzicale avangardiste. Din 1979 a condus prestigiosul „Michael Nyman Ensemble“, făcând parte, în acelaşi interval, şi din „Gavin Bryars Ensemble“. A fost, de asemenea, membru al Cvartetului „Arditti“ între 1983 şi 1986, un an mai târziu înfiinţând „The Balanescu Quartet“, din dorinţa de a se adresa unui public mai larg. Cunoaşte un uriaş succes, colaborează cu cei mai mari muzicieni ai lumii, fie de formaţie clasică, fie din sfera muzicii jazz, pop-rock-electro sau de factură tradiţională. Compune pentru spectacole de dans (inclusiv pentru Pina Bausch), film şi animaţie. Între albumele sale cele mai cunoscute se află Luminitza (1994, inspirat de schimbările politice din Europa de Est, omagiu adus muzicii balcanice şi româneşti), Angels and Insects (1995), Maria T (2005, remarcabilă reinterpretare a cântecelor Mariei Tănase). Colaborarea cu Ada Milea, în 2006, pentru spectacolul Insula, după Gellu Naum, constituie o revelaţie muzicală şi teatrală deopotrivă. În 2011, cei doi înregistrează alături de „Balanescu Quartet“ albumul The Island.
  • „Am încercat să-mi folosesc propria mea nebunie”, Marius Manole despre Poprişcin din „Însemnările unui nebun” de N.V. Gogol (regia Felix Alexa, ArCuB) „Începe să-mi fie din ce în ce mai drag spectacolul, așa cum începe să-mi fie tot mai drag omulețul ăsta pe care îl joc eu, funcționărașul ăsta care are o lume întreagă în mintea lui. Mi-e și milă de el, îl și iubesc, are un romantism al lui desuet, are o lume foarte frumoasă. Mi se pare că dacă am fi toți la fel de nebuni ca el, lumea ar fi mult mai frumoasă.”
  • „Un Harpagon definit în durată” de Mircea Morariu („Avarul” de Molière – Teatrul „Tamási Áron“, Sfântu Gheorghe)
  • „Vingt ans après” de Mircea Morariu („Proştii sub clar de lună” de Teodor Mazilu – Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, Iaşi)
  • „Piaţa Teatrului 1: şantier” de Doru Mareş („Trei femei înalte” de Edward Albee; „Cu inima în pungă” de John Cariani; „Fazanul” de Georges Feydeau – Teatrul „Sică Alexandrescu“, Braşov) La sfârşit de ianuarie, echipa managerială a Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Braşov (Oana Borş, Mariana Hudişteanu, Angelica Moldovan şi ceilalţi), echipă condusă de regizorul Claudiu Goga, a propus un pachet de trei premiere ale anului trecut, marcând închiderea activităţii în Sala Mare şi, de ce nu, semnul şi urarea unei de dorit eficienţe a constructorului. Spun asta, întrucât reabilitarea sălilor de spectacol în România este o problemă teribil de gravă şi suficient de des patinând pe aberaţie. Naţionalul ieşean ori Teatrul „Regina Maria“ din Oradea şi-au finalizat în chip fericit operaţiunea; ce să mai vorbim de Manejul imperial – aşa-numita Sală 2 a Naţionalului din Timişoara… Însă, pe de altă parte, localuri precum cel al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ par a fi fost pur şi simplu amputate şi, până una-alta, scoase din circuit.
  • „Carré de aşi” de Mircea Morariu („Gardenia” de Elžbieta Chovanek, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara) Sigur, textul şi scenografia au rostul lor (şi unul deloc minor) în succesul indiscutabil al montării de la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara. Dar acest succes ar fi fost imposibil în absenţa unei distribuţii de excepţie. Fără aceste patru actriţe, tinere şi foarte tinere – Tokai Andrea, Borbély B. Emilia, Lőrincz Rita şi Tar Monika –, nimic nu ar fi fost posibil.
  • „Un cvintet actoricesc de marcă” de Mircea Morariu („Beznă de mină” de Székely Csaba – Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Tompa Miklós“) Partea a doua a unei trilogii contemporane, scrisă de un tânăr dramaturg de limbă maghiară din Târgu Mureş, pe nume Székely Csaba, Beznă de mină conservă doar câteva dintre elementele episodului-pilot, intitulat Flori de mină. Acţiunea se petrece în continuare într-o comună harghiteană, odinioară înfloritoare şi recunoscută pentru exploataţiile miniere, „retrogradată“ între timp la rangul de sat. Personajele din Flori de mină fie au abandonat localitatea în căutarea norocului, fie au părăsit de-a dreptul această lume.
  • „...dragostea mea pentru teatrul Independent“ de Crenguţa Manea („Roman teatral”, după Mihail Bulgakov – Teatrul „Nottara“)
  • „Maşina timpului” de Adrian Mihalache („Ţarul Ivan îşi schimbă meseria” de Mihail Bulgakov – Teatrul „Metropolis“, Bucureşti)
  • „Ah, ce mai „Bordel“!!!” de Elisabeta Pop („Bordel” de Gabriel Barylli – Teatrul „Regina Maria“ din Oradea, în coproducţie cu Teatrul „Pygmalion“ din Viena)
  • „Cronica unui bătrân cârtitor” de Adrian Mihalache („Iluzii” de Ivan Vîrîpaev – Teatrul ACT şi Asociaţia Culturală „Catharsis“)
  • „Iluzia care trezeşte” de Nicolae Havriliuc („Iluzii” de Ivan Vîrîpaev – Teatrul ACT şi Asociaţia Culturală „Catharsis“)
  • „Cum să faci o comedie dintr-o tragedie” de M. Morariu (Titus Andronicus de W. Shakespeare – Teatrul German de Stat, Timişoara)
  • „Rapunzel, fata din turn” de Crenguţa Manea („Rapunzel”, adaptare Gavriil Pinte – Teatrul „Ţăndărică“, Bucureşti)
  • „Agresiuni la adresa firescului democratic” de M. Morariu („Contra democraţiei” de Esteve Soler – Teatrul Naţional „Radu Stanca“, Sibiu) Alexandru Dabija e regizorul ideal pentru un text precum cel al lui Esteve Soler. Lucru dovedit de spectacolul sibian. Dabija a ştiut să adauge plusvaloare scenică fiecărei secvenţe: a făcut-o încă şi mai neagră, şi mai înspăimântătoare, şi mai grotescă decât ne poate lăsa să intuim lectura textului. A integrat cele şapte secvenţe într-un continuum ideatic şi a asigurat întregului un substanţial potenţial energetic.
  • „Handicapuri nesurmontate” de M. Morariu („Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare – Teatrul „Anton Pann“, Râmnicu Vâlcea)
  • „Conul Leonida“ la Brăila de Nicolae Prelipceanu („Conul Leonida faţă cu reacţiunea” de I. L. Caragiale – Teatrul „Maria Filotti“, Brăila)
  • „Cald-călduţ” de Mircea Morariu („Sandros” de Thuróczy Katalin – Teatrul „Maria Filotti“, Brăila)
  • „Dragoste la pompe funebre” de Mircea Morariu („Check to cheek” de Jonas Gardell – Teatrul „Maria Filotti“, Brăila)
  • „Trăirile personajului” de Nicolae Havriliuc („Luna abţibild” de Carmen Dominte – Teatrul „Tudor Vianu“, Giurgiu)
  • „O lume minunată" de Andreea Dumitru („Tigrul sibian”, un spectacol de Gianina Cărbunariu) Dacă l-am amintit pe Bruckner, e pentru că încrederea în eficacitatea ficțiunii o definește și pe Gianina Cărbunariu. Spectacolele sale, deși au ca punct de plecare realități documentate serios, se situează cu arme și bagaje în sfera reprezentărilor fictive. Cu Tigrul sibian, regizoarea abandonează – cel puțin temporar – marile teme ale memoriei recente (20/20, Sold out, x mm din y km) pentru a se lansa în explorarea cotidianului și a „faptului divers”.
  • Un nou teatru independent în Bucureşti – Teatrul „Apropo“, cronici de Oana Medrea și Irina Zlotea Timp de o săptămână, între 24 şi 27 ianuarie 2013, Teatrul „Apropo“ şi-a făcut oficial intrarea în peisajul cultural al Capitalei, printr-o ofertă de spectacole greu de refuzat, regizorul şi dramaturgul Radu Popescu deschizând porţile sălii tip studio din cartierul Vitan (pe cheiul Dâmboviţei, colţ cu strada Foişorului, la nr. 160) unei întregi generaţii de actori, regizori, scenografi şi coregrafi. Spaţiul funcţiona încă din vară, ca gazdă pentru unele dintre spectacolele selectate în cea de-a doua ediţie a Maratonului Teatrului Independent, iniţiat şi organizat de Asociaţia sa, „Teatrul.ro“. Şi în prezent repertoriul său permanent este alcătuit din montări de factură foarte diferită, de la Commedia dell’ Arte la dans sau teatru culinar, cele mai multe doar găzduite.
  • Un nou teatru independent în Bucureşti – Teatrul „Apropo“, cronici de Oana Medrea și Irina Zlotea Timp de o săptămână, între 24 şi 27 ianuarie 2013, Teatrul „Apropo“ şi-a făcut oficial intrarea în peisajul cultural al Capitalei, printr-o ofertă de spectacole greu de refuzat, regizorul şi dramaturgul Radu Popescu deschizând porţile sălii tip studio din cartierul Vitan (pe cheiul Dâmboviţei, colţ cu strada Foişorului, la nr. 160) unei întregi generaţii de actori, regizori, scenografi şi coregrafi. Spaţiul funcţiona încă din vară, ca gazdă pentru unele dintre spectacolele selectate în cea de-a doua ediţie a Maratonului Teatrului Independent, iniţiat şi organizat de Asociaţia sa, „Teatrul.ro“. Şi în prezent repertoriul său permanent este alcătuit din montări de factură foarte diferită, de la Commedia dell’ Arte la dans sau teatru culinar, cele mai multe doar găzduite.
  • „Planetă de tânăr. Lovitura lui Radu Dragomirescu la Teatrul 7“ de Natalia Stancu („Lovitura” de Radu Dragomirescu – Teatrul „7“)
  • „Teatru-document: mineriada sub lupă” de Nicolae Prelipceanu („Capete înfierbântate” de Mihaela Michailov) Am sărbătorit ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu printr-un spectacol despre mineriadă. De fapt, era o sumă de mărturii, interpretată de un tânăr actor, care a fost, rând pe rând: Vlase Gorneanu, un adolescent nimerit din întâmplare la Televiziune, în ziua de 13 iunie, Cristi Paţurcă, Doru Mărieş, Marian Munteanu, minerul Petre Florea din Slătinioara, Miron Cozma, Ion Iliescu, Mircea Dobrovicescu. Nu e o poveste croită pe calapodul mineriadei, ci sunt chiar mărturii ale unor personaje care au participat la evenimentele din 13–15 iunie 1990, desigur, ajustate de autoarea textului, Mihaela Michailov.
  • „Îs locuri nelibere“ de Daria Dimiu (Festivalul Teatrelor de Revistă de la Baia Mare)
  • „Atenţie la Drama Club sau Amatorii care te încântă” de Nicolae Prelipceanu („Sssst!”, după Îmblânzirea scorpiei de W. Shakespeare – Colegiul Naţional „A. T. Laurian“ din Botoşani, trupa „Drama Club“)

Cartea de teatru_223

  • „Teatru şi iar teatru” de Ştefan Oprea („Teatru şi iar teatru”, în colecţia „Opera omnia, teatru contemporan” de Mircea Radu Iacoban, Ed. TipoMoldova)
  • „Între Shakespeare şi Feydeau” de Mircea Morariu („Teatru 7” de Radu F. Alexandru, Ed. Cartea Românească, 2012)
  • „Fără patimă, despre teatrul independent” de M. Morariu („Surplus de oameni sau surplus de idei – Pionierii mişcării independente în teatrul românesc post 1989” de Theodor-Cristian Popescu, Ed. Eikon) Cartea a fost la origine o teză de doctorat. Nu ştiu dacă, după scrierea şi susţinerea respectivei teze, Theodor-Cristian Popescu a obţinut un doctorat ştiinţific sau unul profesional. Aşa după cum se prezintă în volum, lucrarea l‑ar fi îndreptăţit fie la unul, fie la altul.
  • „O istorie scrisă cu inima” de Raluca Tulbure („Metamorfoza unui vis” de Anaid Tavitian, Ed. Ex Ponto)
  • „Să ne preţuim Intelectualii” de Elisabeta Pop („Între uitare şi memorie” de Micaela Ghiţescu, Ed. Humanitas) A apărut, nu cu mult timp în urmă, la Editura Humanitas, o carte excepţională, semnată de Micaela Ghiţescu. Cititorii o cunosc pe autoare ca pe una dintre cele mai – dacă nu chiar cea mai – bună traducătoare din limba portugheză; dar nu numai, fiindcă ea stăpâneşte cinci limbi străine: franceza, germana, engleza, spaniola şi portugheza. Ştiam, citisem câte ceva despre autoare, îi citisem câteva dintre admirabilele traduceri din literatura portugheză şi braziliană, dar, personal şi pe fugă, am cunoscut-o abia vara trecută, în biroul Anei Blandiana, care mi-a vorbit şi atunci, cu dragoste şi admiraţie, despre ea.
  • „Purtăm în inimă un foc mistuitor: Teatrul“ de Mirela Sandu („Pribeag prin viaţa mea” de Constantin Codrescu, Ed. H.P. şi Betta)
  • „Despre un mare regizor: Aurel Ion Maican” de Claudia Dimiu („Un regizor uitat. Aurel Ion Maican” de Vera Molea, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“)
  • „Curcubeie sonore” de Constantin Paraschivescu („Jocul cu fantome” de Cristian Munteanu, Ed. Semne)

Aniversări

  • „Verdi–Wagner 200 – Lumea operei la ceas festiv” de Tudor-Costin Sicomaş

DIN LUME_188

  • Tot la Paris – premiera operei Hovanşcina de Modest Mussorgski în regia lui Andrei Şerban. Imagini de Mihaela Marin
  • „La Bayadère“ pe scena Operei de Stat, Berlin, Unter den Linden” de Aura Cumita