Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Revista TEATRUL azi - Sumar Numarul 3-4/2012

Coperta Numarul 3-4/2012

Veşti bune, chiar foarte bune

  • „Să facem, în loc să ne plângem!” de Marinela Ţepuş

Cărţi și reviste de teatru

  • „Tratat despre modestie şi adecvare” de M. Morariu („Şapte tratate secrete de teatru Nô” de Zeami. Ed. Nemira, Bucureşti, 2011)
  • „Un continuum ideatic” de M. Morariu („Opiniile unui călător nedemn de încredere; În Balkanya, eu şi ceilalţi demoni; Exorcisme” de Mihai Măniuţiu.Ed. bybliotek, Cluj‑Napoca, 2011)
  • „Peisaj cu flori şi spini” de Ştefan Oprea („O „istorie“ dialogată a Teatrului Naţional Iaşi” de Călin Ciobotari, Ed. Princeps Edit, 2010 şi „Cortine de cuvinte. Teatrul „Luceafărul“ de Călin Ciobotari, Ed. Timpul, 2011)
  • „Triptic cronicăresc” de O. Cîntec („Geografii teatrale. 2011 – un an teatral aşa cum l-am văzut” de M. Morariu, Ed. Universităţii din Oradea şi Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2012)
  • „Obiective şi stil” de Mircea Morariu („George Enescu – Un exil supravegheat?” de Ladislau Csendes, Editura Casa Radio, Bucureşti, 2011)
  • „Un constructor” de Mircea Morariu („Dialog nocturn” de Cristian Munteanu – Editura Semne, Bucureşti, 2011)

Eseu

  • „Teatrul păpuşarilor, dincolo de... aplauze” de Ion Parhon În ultimii ani, pe scenele teatrelor de marionete şi păpuşi din ţară s‑au impus câteva manifestări naţionale şi internaţionale cu evidentă tendinţă de a deveni veritabile evenimente cultural‑artistice, menite să dea seama şi ele de unele progrese – ce‑i drept, nu peste tot şi unele destul de firave – în viaţa acestor instituţii. Dincolo de unele premiere cu certă propensiune către performanţă, s‑au afirmat festivalurile de la Bucureşti (Teatrul „Ţăndărică“), Cluj‑Napoca (Teatrul „Puck“), Iaşi (Teatrul „Luceafărul“), Arad (Teatrul de Marionete), Galaţi (Teatrul „Gulliver“), Alba Iulia (Teatrul „Prichindel“), care şi‑au deschis larg ferestrele către dialogul benefic cu prestigioase colective artistice din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Italia, Spania, Germania, Franţa, Israel, Lituania etc.

FESTIVALURI, GALE, ANIVERSARI

  • Festivalul Internaţional Shakespeare – Programul
  • „Un sfert de veac de teatru profesionist românesc la Sfântu Gheorghe” de Horaţiu Mihaiu În anul 1987 se lua decizia de a înfiinţa la Sfântu Gheorghe un teatru în limba română. Era o decizie ciudată, fiindcă în capitala judeţului Covasna nu trăiau, la acea dată, mai mult de 17 % locuitori de etnie română. Aşadar, se ridicau mai multe întrebări cu privire la rolul şi rostul înfiinţării unui asemenea locaş de cultură sau la problema adresabilităţii produsului cultural unui public extrem de restrâns, ţinând cont că întreaga populaţie a municipiului nu depăşea 70.000 de locuitori.

Interviuri

  • Viorica Petrovici: „Tot ceea ce îţi este dat să faci, vei face la momentul potrivit“, interviu de Andreea Dumitru Odată cu vestea nominalizării sale la Premiile César, pentru costumele filmului „La source des femmes”, în regia lui Radu Mihăileanu (premiera a avut loc anul trecut la Festivalul de la Cannes), numele Vioricăi Petrovici s-a aflat, ca niciodată parcă, pe buzele tuturor. Constatare paradoxală. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în 1981, Viorica Petrovici este, probabil, în acest moment, scenograful român cu cel mai insolit traseu profesional.
  • Imola Kézdi: „Îmi doresc să întâlnesc în continuare oameni şi regizori speciali“, interviu de Mirela Sandu „Hedda este cel mai complex rol al meu de până acum. Cred că am investit în el tot ce am învăţat de la facultate şi până acum. Pentru că eram la al treilea spectacol şi continuam laboratorul de creaţie tot cu o echipă mică, de data aceasta într‑o cameră verde, perioada repetiţiilor a fost cea mai intensă de până acum.“
  • Rudolf Moca: „Copilul nu poate fi păcălit, el te adoră sau te ignoră“, interviu de Raluca Tulbure Actor păpuşar la Teatrul „Ariel“, Târgu Mureş, din 1973, regizor, scenarist, om de radio şi televiziune, activist pe tărâmul social, laureat a numeroase premii de interpretare, posesor al unei „averi“ ce însumează sute de roluri (zestre cu care nu mulţi actori se pot mândri), autor de cărţi despre romi şi obiceiurile lor, pe scurt: un om complex, un suflet generos ca mai toţi artiştii, blând, sfătos. L‑am văzut pe scenă, dar l‑am şi cunoscut, la un curs pe care l‑a ţinut pe scena de la „Ţăndărică“, atunci când i‑a fost decernat şi „Oscarul“ păpuşilor, adică Premiul pentru excelenţă în arta mânuirii. Mi‑a răspuns pe dată la întrebările trimise, semn că nu‑i place să se lase rugat.
  • Harsányi Zsolt: „Eu întotdeauna mă concentrez pe actori…“, interviu de Mircea Sorin Rusu Actor devenit regizor, director al Departamentului de Teatru, Arte Vizuale şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea de Arte din Târgu Mureş, cu o ascensiune artistică rapidă, susţinută de permanente căutări şi o foarte productivă aplecare înspre experiment, Harsányi Zsolt reuşeşte să surprindă cu fiecare nou spectacol al său. Interlocutor relaxat, el vorbeşte cu plăcere despre relaţia lui tumultuoasă cu teatrul, despre deschiderea spre public şi comunicarea cu acesta şi despre lucrul cu actorul.

EVENIMENT_213

  • ANUL CARAGIALE: „La începuturile spectacologiei caragialiene” si „Dicţionar critic (1879–1918)” de Ion Cazaban Avem dicționare ale personajelor lui Caragiale (și nu numai din dramaturgia sa). Nu aveam însă până acum un dicționar al actorilor care le-au interpretat de-a lungul timpului pe scenele noastre. Pentru prima dată, criticul și istoricul de teatru Ion Cazaban alcătuiește și ordonează fișele de creație ale actorilor (contemporani cu dramaturgul) care au dat viață scenică personajelor sale într-o perioadă de cristalizare a ceea ce s-ar putea numi «modelul de interpretare» al operei dramatice caragialiene. Revista „Teatrul azi” publică în numărul 3-4 (ediția tipărită!) prima parte a acestui inedit și util „Dicționar critic”, însoțită de numeroase ilustrații! Textul integral al Dicționarului poate fi citit pe pagina web a revistei, în secțiunea Centrul de documentare teatrală http://www.teatrul-azi.ro/exegeze-documentari-tematice/2012-%E2%80%93-anul-caragiale-%E2%80%9Ela-inceputurile-spectacologiei-caragialiene%E2%80%9D-si-.
  • Integrala CARAGIALE: „Spiriduşii lui Ariel” de Ctin Paraschivescu (Teatrul Ariel, Râmnicu Vâlcea – „D’ale carnavalului”, „O noapte furtunoasă”, „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, „O scrisoare pierdută”)
  • Integrala CARAGIALE: „Piraţii din Hackerville” de Adrian Mihalache (Teatrul Ariel, Râmnicu Vâlcea – „D’ale carnavalului”, „O noapte furtunoasă”, „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, „O scrisoare pierdută”)
  • Integrala CARAGIALE: „Ziua lui Caragiale la Bucureşti” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul Ariel, Râmnicu Vâlcea – „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „O scrisoare pierdută”)
  • Integrala CARAGIALE: „Allegro!” de Mircea Morariu (Teatrul Naţional din Cluj-Napoca – „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale)

Întâlniri virtuale

  • “Vremea teatrului vremurilor“ de Zomir Dimovici

Memoria teatrului

  • „George Löwendal, scenograf la Opera de Est din Cernăuţi” de Nicolae Havriliuc

Portret_177

  • „Fluturii după stingerea lămpii…” de Emil Lungeanu

Eveniment editorial

Praful de pe scândură

  • „Energiile oraşului. O idee despre raporturile teatrului cu spaţiul public” de Theodor‑Cristian Popescu

Din lume_135

  • „Opera din Amsterdam - Igor Stravinski în regia lui Robert Lepage” de Liliana Alexandrescu În prima lună a anului 2012 (12–22 ianuarie), Teatrul de Operă (Muziektheater) din Amsterdam a oferit publicului său un spectacol excepţional, atât din punct de vedere muzical cât şi ca prestaţie teatrală: „Privighetoarea şi alte fabule” („De nachtegal en andere fabels”) de compozitorul rus Stravinski, în viziunea scenică a canadianului Robert Lepage.
  • „Schnitzler ca „film noir” şi traiul în comun la Vinterberg” de Irina Wolf („Das weite Land” şi „Die Kommune” la Burgtheater)
  • „Femeia cu două pistoale” de Adrian Mihalache (Maison des Arts, Créteil, Paris, turneu al Trupei Toneelgroep, Amsterdam – `Hedda Gabler` de Henrik Ibsen)

Spectacole

  • „Impecabil“ de Mircea Morariu (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj‑Napoca – „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen) Montarea de acum cu „Hedda Gabler” reprezintă o contribuţie extrem de importantă la redescoperirea lui Henrik Ibsen. Andrei Şerban a început acest demers al redescoperirii mai întâi pe cont propriu. (…) Sarcinile pe care şi le autoformulează superb, via intens cuceritoarea operaţie de cercetare teatrală ce mi se pare a fi spectacolul cu „Hedda Gabler”, constau în elucidarea motivelor acelui râs, în explicarea impresiei de comedie tragică lăsată de lectura din timpul repetiţiilor, în aflarea adevărului despre Hedda Gabler Tesman, care nu e „un monstru feminin“, nu e „un monstru absolut“, nu e „un Iago“, dar şi a adevărului despre personajele ce o înconjoară, în situarea piesei nu într‑o actualitate înşelătoare, ea însăşi supusă perisabilităţii, ci într‑un atemporalism de factură superioară.
  • „Hedda Gabler sau „fantoma tatălui” de Cristiana Gavrilă (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj‑Napoca – „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen)
  • „Totul sau nimic” de Mircea Morariu (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Timişoara – „The Full Monty” de T. McNally, text, şi D. Yazbeck, muzică şi versuri)
  • „Visul american la Timişoara” de N. Prelipceanu (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Timişoara – „The Full Monty” de Terrence McNally, text, şi David Yazbeck, muzică şi versuri)
  • „Sentinţa unui nevinovat joc de-a justiţia” de Ion Jurca Rovina (Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Timişoara – „Pană de automobil” de Fr. Dürrenmatt)
  • „O parafrază vizuală” de Ion Cazaban (Teatrul de Artă, Deva – „Inventatorul iubirii”, după Gherasim Luca) La Deva, am descoperit nu numai un oraş neştiut de mine până în acea seară geroasă de ianuarie, dar şi existenţa unui veritabil „teatru de artă“, cu prilejul premierei „Inventatorul iubirii”, noua montare a lui Horaţiu Mihaiu.
  • „Inventatorul iubirii” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul de Artă, Deva – „Inventatorul iubirii”, după Gherasim Luca)
  • „Simplu şi frumos: Dürrenmatt” de Călin Ciobotari (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, Iaşi – „Pană de automobil” de Friedrich Dürrenmatt)
  • „E greu Cehov, domnilor!” de Călin Ciobotari (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi – „Trei surori” de Cehov)
  • „Băutorii de absint” de Andreea Dumitru (Teatrul „Sică Alexandrescu“ din Braşov – „Absint” de Magda Fertacz)
  • „Absint, dar cu vodcă poloneză” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul „Sică Alexandrescu“ din Braşov – „Absint” de Magda Fertacz)
  • „O farsă a domnului Galcerán” de Ct. Paraschivescu (Teatrul „Sică Alexandrescu“ din Braşov – „Metoda G” de Jordi Galcerán) Dramaturg catalan, Jordi Galcerán Ferrer se joacă. O spune singur: „În toate operele mele, jocul este primordial. Personajele se joacă între ele, opera se joacă cu publicul.” Preveniţi astfel, aşteptam oarecum curioşi ingeniozitatea şi atracţia jocului într‑o piesă a domniei sale numită „Metoda G” – unde înţeleg că „G” îi semnifică iniţiala numelui.
  • „Nota zero la purtare” de Adrian Mihalache (Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ din Bucureşti – „Băiatul din ultima bancă” de Juan Mayorga)
  • „Umor negru à la Dabija” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul ACT – „Capra cu trei iezi”, după Ion Creangă) „Capra cu trei iezi”, această crudă povestire, totuşi, pentru copii, şi‑a găsit în Alexandru Dabija un interpret neobişnuit. Nu că Alexandru Dabija ar fi jucat: nu. Interpret în sensul de tălmăcitor şi răstălmăcitor.
  • „Sanda Toma revine la Comedie” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul de Comedie – „Învaţă-mă, Céline!” de Maria Pacôme)
  • „Un cuplu ciudat” de Nicolae Prelipceanu (Asociaţia „Tam Tam“ şi Teatrul de Comedie – „Un cuplu ciudat” de Neil Simon)
  • „Revelatorul” de Mircea Morariu (Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad – „Humpty-Dumpty” de Eric Bogassian)
  • „Să râdem, dar nu cu orice preţ!” de Mircea Morariu (Teatrul „I. D. Sîrbu“ din Petroşani – „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais)
  • „Perpetua şi Felicitas” de Elisabeta Pop (Teatrul „Regina Maria“ din Oradea – „Perpetua şi Felicitas”. Scenariu dramatic de Tudor Chirilă)
  • „Spectacol pentru luare-aminte” de Mircea Morariu (Teatrul „Regina Maria“ din Oradea – „Perpetua şi Felicitas”. Scenariu dramatic de Tudor Chirilă)
  • „Cupluri în explozie” de Mircea Morariu (Teatrul German de Stat din Timişoara – „CUPLUtoniu” de Neil LaBute)
  • „Iubirea aproape de realitate” de Cristiana Gavrilă (Teatrul „Anton Pann“ din Râmnicu Vâlcea – „Aproape” de John Cariani)
  • „Revizorul” – o întâmplare din zilelor noastre” de Cristiana Gavrilă („Revizorul” de N.V. Gogol – Teatrul „Anton Pann“, Râmnicu Vâlcea)
  • „Comedii de bulevard” de A. Mihalache (Teatrul Evreiesc de Stat – „Crima din strada Lourcine” de E.e Labiche şi Teatrul Mic, în parteneriat cu ARCUB – „Pensiune completă” de P. Chesnot)
  • „Corporalizarea textului” de Nicolae Havriliuc (Teatrul Foarte Mic – „Closer” de Patrick Marber)
  • „Tărâmul din fiecare” de Marinela Ţepuş (Teatrul Excelsior – „Tărâmul vrăjit” de Carmen Dominte)
  • „Şalul e şarpele Isadorei” de Adrian Mihalache (Teatrul Odeon din Bucureşti – „Când Isadora dansa” de Martin Sherman)
  • „Un „Requiem” autobiografic” de Luminiţa Vartolomei (Fundaţia „PerfoRM“, cu sprijinul JTI – „Requiem. Nu ştii nimic despre mine”. Conceptul: Răzvan Mazilu şi Lorena Lupu) …De ce abia acum – la mai bine de două luni după premieră – scriu despre acest spectacol uluitor…? Răspunsul e cât se poate de simplu, deşi absolut neaşteptat: din superstiţie!

Info

  • INFO UNITER

Publicitate

  • Teatrul „George Ciprian“, Buzău, se prezintă

Noi în lume

  • „Leonce şi Lena” la Bogota
  • Teatrul „Csiky Gergely“, din nou în turneu
  • Premiera piesei „Am omorât-o pe mama” de András Visky la New York

Ne-au vizitat

  • „O voce, un pian, un telefon” de Maria Zărnescu („La voix humaine”, operă de Fr. Poulenc după J. Cocteau – Producător: „Carte Blanche Musique“, Franţa)
  • „Viitorul muncii artistice stă în networking“ – ne spune Ivica Simic” de Doina Papp