Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Revista TEATRUL azi - Sumar Numarul 3-4-5/2010

Coperta Numarul 3-4-5/2010

Cărţi și reviste de teatru

  • „O impresionantă evocare” de C. Paraschivescu („Mişcarea teatrală arădeană după înfăptuirea Marii Uniri” de Lizica Mihuţ)
  • „Despre teatru, cu dragoste” de M. Cogălniceanu (Teatrul „Maria Filotti“. Perspectivă monografică 1949–2009” de I. Munteanu)
  • „Da, am trăit într-un mic teatru mare…” de Daria Dimiu („Am trăit într-un mic teatru mare” de Alexandra Davidescu)
  • „Orient–Occident” de Mircea Morariu („Occident Express – Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre” de M. Vișniec)
  • „O sinteză dramatică” de Mircea Ghiţulescu („Leoaica rănită” de Aurel Gheorghe Ardeleanu)
  • „Scena.ro– de citit cu ochi buni“ de Andreea Dumitru „O veste bună: azi nu s-a închis niciun ziar…“, scria, pe blogul său, un cunoscut jurnalist, la începutul anului. Unul greu pentru presa din România: bătăliile electorale îşi numără victimele, epavele sunt abandonate în oceanul virtual. Ce se întâmplă cu jurnalismul cultural în aceste condiţii, când dispar ediţiile tipărite ale unor publicaţii, când redacţiile se restrâng dramatic, iar peisajul se reconfigurează peste noapte, radical?

Eseu

  • Avanpremieră editorială. George Banu: „William Shakespeare, Lumea este o scenă. Metafore şi practici ale teatrului” (Cuvânt înainte la ediţia românească)
  • Leszek Kolankiewicz: „Laboratorul alchimic al lui Grotowski”. Traducere de Sabra Daici
  • Ion Cazaban: „Iluminări ionesciene”

Interviuri

  • Ioan Coman: „Actoria este arta de a intra în rezonanţă cu spectatorul“, interviu de Mirela Sandu Ioan Coman este unul dintre cei mai activi actori ai Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploieşti. Joacă mult atât dramă, cât şi comedie. A lucrat cu numeroşi regizori, printre care îi pomeneşte cu drag pe: Alexandru Dabija, Cristi Juncu, Andreea Vulpe, Radu Afrim. Stagiunea aceasta a avut premiera cu spectacolul „Furtuna” de William Shakespeare, regizat de Cristi Juncu, unde joacă Prospero. Un rol din care a luat, conform spuselor sale, doar partea pe care o putea stăpâni. La o ceaşcă de cappuccino, ne-am amuzat mult vorbind despre teatru, actori şi viaţă în general.
  • Matei Vişniec: „Limba franceză m-a învăţat să construiesc mai bine în teatru“, interviu de Călin Ciobotari
  • Mimi Brănescu: „Când scriu, interpretez ceea ce scriu“, interviu de Marinela Ţepuş S-a născut pe 31 martie 1974, la Lehliu, judeţul Călăraşi. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ – Bucureşti, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, în anul 2000. A început, promiţător, cariera de actor, jucând în „Trilogia belgrădeană” de Biljana Srbljanović, regia: Theodor Cristian Popescu, „Îmblânzirea scorpiei” de Shakespeare, regia Mihai Măniuţiu (Teatrul „Bulandra“) şi în filme precum: „Nouă săptămâni şi jumătate”, regia Sokol Keray, „Filantropica”, regia Nae Caranfil, „Diabolic”, regia Sokol Keray, „Promo”, regia Andrei Enache, „Adevărul”, regia Camelia Efrimov. Pentru că nu a fost distribuit pe cât şi-ar fi dorit, s-a apucat de scris...
  • Brânduşa Zaiţa Silvestru: „Păpuşa trebuie s-o simţi“, interviu de Raluca Tulbure
  • Andreea Vulpe: „Obligaţia regizorului este să slujească, nu să ceară să fie slujit“, intervu de Tamara Susoi Andreea Vulpe a absolvit I.A.T.C. „I.L. Caragiale“, specializarea Regie, în 1989, la clasa prof. univ. Valeriu Moisescu, cu examenul de licenţă Regele Lear. În 2006 şi-a dat doctoratul în artă teatrală. Din 1993 desfăşoară o bogată activitate pedagogică, mai întâi ca profesor la Regie, iar din 2000 la Actorie. În Bucureşti a montat la Teatrul Naţional („Părinţii teribili”, „Filoctet”, „Regele şi cadavrul”), la Teatrul Mic („Mlaştina”), la Teatrul de Comedie („Lady Di”), la Teatrul Evreiesc de Stat („Cabaret”), şi la Teatrul Act („Oleanna”)...

FESTIVALURI, GALE, ANIVERSARI

  • JUBILEU CEHOV – „Vino să muncim împreună...“ de Sorina Bălănescu
  • Festivalul Internaţional Shakespeare – prezentare generală de Emil Boroghină

Operă, Balet, Dans

  • „De la Verdi la Stravinski” de Elena-Maria Şorban (Opera Naţională Cluj-Napoca – „Forţa destinului de Verdi”, „Cariera unui libertin” de Stravinski)
  • „Metropolitan Opera, în direct” de Costin Popa

Întâlniri virtuale

  • „Teatru unu punct zero” de Zomir Dimovici

Memoria teatrului

  • Claudia Dimiu: „Nicolae Iorga – dramaturgul”
  • Nicolae Havriliuc: „Dramaticul în viziunea profesoarei Alice Voinescu”

Memoria revistei „Teatrul”

  • Daria Dimiu: „Mărturi(sir)i”
  • Ana Maria Narti: „Amintiri”
  • Elisabeta Pop: „Teatrul, ah, Teatrul!”
  • Miruna Runcan: „Palimpsest. Despre funcţiile (operaţionale) ale revistei. „Teatrul“ în memoria personală” Nu-i aşa c-am găsit un titlu suficient de abscons? Caz tipic de reacţie subcorticală, în situaţiile in care frăgezimea memoriei pare că nu se lasă controlată. Spaimă de patetic. Imediat, demonul ordinii pune o compresă pe organul sensibil, ca o mamă care-şi aruncă în cada plină cu gheaţă copilul cu patruzeci de grade. Deci, nu luaţi titlul în grav. E vorba despre încercarea simplă de a pune semnificaţie pe fluxul foarte intim şi colorat al propriilor amintiri.

Portret_177

  • Ion Parhon: „Cristina Flutur şi „Meseria ca o necontenită şcoală“

Praful de pe scândură

  • Theodor-Cristian Popescu: „Actul critic teatral (2). Despre ritm, lungimi şi de aici mai departe”

UNITER 20 de ani

  • UNITER, 20 DE ANI - Ion Caramitru: „În teatru totul trebuie să aibă consistenţă“. A consemnat Maria Sârbu
  • „Europa și noi” de Aura Corbeanu
  • „e.mobility“, un proiect pentru un nou deceniu” de Aura Corbeanu

Spectacole

  • „Modelul şi oglinda” de Mircea Morariu (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca – „Strigăte şi şoapte”. Adaptare scenică de Andrei Şerban şi Daniela Dima)
  • „Un festin artistic în salonul roşu” de Elisabeta Pop (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – „Strigăte şi şoapte”. Adaptare scenică de Andrei Şerban şi Daniela Dima) Nu ştiu cum au reacţionat alţi spectatori după acest spectacol, dar mie una mi-a produs o noapte de insomnie. O fi de bine, o fi de rău? Nu ştiu, dar ştiu că văzutul spectacolui Strigăte şi şoapte mi-a adus aceeaşi stare de emoţie şi tulburare ca şi vizionarea în două rânduri a filmului lui Bergman, la interval de câţiva ani.
  • „De la ţipătul şoaptelor la tăcerea strigătelor” de Ovidiu Pecican (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – „Strigăte şi şoapte”. Adaptare scenică de Andrei Şerban şi Daniela Dima)
  • „Împărăteasa drapată în piele de şarpe” de Anca Haţiegan (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – „Strigăte şi şoapte”. Adaptare scenică de Andrei Şerban şi Daniela Dima)
  • „Un spectacol-bijuterie” de Mircea Morariu (Teatrul „Maria Filotti“, Brăila – „Identităţi” de Dumitru Solomon)
  • „Aruncă noaptea de pe tine!” de Mircea Morariu (Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara – „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi” de Tom Stoppard) Anul 2009 a fost unul neîndoielnic de bun atât pentru regizorul Victor Ioan Frunză, cât şi pentru scenografa Adriana Grand. Respectându-le dorinţa, recent reiterată într-un interviu publicat în presa cotidiană, nu îi voi numi „cuplu de creatori“. E limpede însă pentru oricine că spiritul lor de echipă funcţionează admirabil. Dorinţa lor de a fi percepuţi ca personalităţi distincte nu mi se pare totuşi nici lipsită de noimă, nici alintare, nici semn de orgoliu rău plasat. Atât Adriana Grand, cât şi Victor Ioan Frunză sunt artişti mari, şi s-au arătat astfel şi atunci când au colaborat cu alţi artişti asemenea lor. În niciun caz, unul nu funcţionează drept „cârjă“ pentru celălalt. Lucrul acesta e sigur. Dar e la fel de sigur că, de cele mai multe ori, întâlnirile lor pe scenă au fost generatoare de evenimente, adesea chiar de mari evenimente.
  • „Fii bun dincolo de moarte!” de Mircea Morariu (Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc – „Liliom” de Molnár Ferenc)
  • „Teatru de cameră” de A. Mihalache (Teatrul de Comedie – „O lume pe dos. Trei piese într-un act” de Terrence McNally, A.R. Gurney jr., Christopher Durang)
  • „Dramaturgia bunelor sentimente” de A. Mihalache (Teatrul de Comedie – „Elling”, după romanul Fraţi de sânge de Ingvar Ambjørnsen)
  • „Oare de ce?” de Mircea Morariu (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, Iaşi – „Biedermann şi incendiatorii” de Max Frisch)
  • „Antitragedie în spaţiul tragediei” de Ştefan Oprea (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“, Iaşi – „Biedermann şi incendiatorii” de Max Frisch)
  • „Complexul fluturelui” de Ştefan Oprea (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ Iaşi – „Fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe)
  • „Un spectacol despre libertate” de M. Morariu (Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti – „Legenda Marelui Inchizitor”, fragment din romanul „Fraţii Karamazov” de F.M. Dostoievski)
  • „Întoarcerea acasă” de Ovidiu Pecican (Teatrul Naţional „Lucian Blaga“, Cluj-Napoca – „Livada de vişini. O continuare” de Nic Ularu)
  • „Tarelkin, gulagul şi revoluţia” de Natalia Stancu (Teatrul Metropolis – „Tarelkin”, o comedie-glumă în două părţi)
  • „Răni şi cicatrice” de Natalia Stancu (Teatrul Metropolis – „Azilul de noapte” de Maxim Gorki)
  • „Cum se-mparte lumea” de Mircea Ghiţulescu (Teatrul Metropolis – „Azilul de noapte” de Maxim Gorki)
  • „Aşteptarea” de Cristiana Gavrilă (Teatrul Metropolis – „Sfârşit de partidă” de Samuel Beckett)
  • „Plăcerea de a spune o poveste” de Cristiana Gavrilă (Teatrul Masca – „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni) Commedia dell’arte este un exerciţiu de virtuozitate pentru actorii Teatrului Masca, educaţi în spiritul unui teatru de expresie corporală şi al umorului burlesc. O echipă tânără, bine antrenată, care se implică în acest gen aparent simplu cu cea mai mare seriozitate, va umple mult timp sala de la Masca. Impresionant este sentimentul puternic de trupă adevărată, aproape compactă, cum de puţine ori ai ocazia să vezi pe scenele bucureştene, în stare să se susţină şi să susţină ritmul spectacolului, chiar dacă, inevitabil, unii sunt mai uşor de remarcat decât alţii. Această unitate a distribuţiei este poate şi meritul lui Mihai Mălaimare, directorul teatrului şi regizorul acestui spectacol.
  • „Atât de actual” de Ion Jurca Rovina (Teatrul Naţional din Timişoara – „Revizorul” de N.V. Gogol)
  • „Tensiunea dintre realitate şi ficţiune de Mircea Morariu (Yorick Studio, Târgu Mureş – „20/20” de Gianina Cărbunariu) Gianina Cărbunariu, în dubla sa calitate de scriitor de literatură dramatică şi de director de scenă, a avut excelenta idee de a realiza un spectacol ce se numeşte „20/20”. Acesta se joacă la un mic teatru particular din Târgu Mureş care se cheamă Yorick Studio, animat de unul dintre cei mai performanţi tineri actori ai Trupei maghiare de la Naţionalul din localitate – Sebestyén Aba. E un spectacol nu doar bilingv, replicilor în limba română şi în limba maghiară asociindu-li-se altele rostite în engleză şi franceză, în funcţie de necesităţile partiturii şi de cerinţele artistice şi ideatice ale montării. E interpretat de actori români veniţi din Bucureşti (cei mai mulţi dintre ei sunt recrutaţi dintre cei cu care lucrează frecvent regizoarea) şi de actori maghiari târgmureşeni. Cu toţii foarte buni, cu toţii devotaţi profesiei lor.
  • „Supraevaluarea unui text” de Mircea Morariu (Teatrul Mic – „Doamna noastră din Pascagoula” de Tennessee Williams)
  • „Pe deasupra” de Mircea Morariu (Teatrul „Maria Filotti“, Brăila – „Herr Paul, Herr Paul” de Tankred Dorst şi Ursuhla Ehler)
  • „La ţintă” de Mircea Morariu (Teatrul „Tamási Áron“, Sfântu Gheorghe – „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale)
  • „Artişti nebuni? Nebuni artişti?” de Elisabeta Pop (Teatrul de Stat Oradea, Trupa Szigligeti – „Imaginează-ţi că eşti...bolnav!”, spectacol de Árkosi Árpád)
  • „Când se prăbuşesc zidurile…”„ de Elisabeta Pop (Teatrul de Stat Oradea, Trupa Szigligeti – „Când zidurile se prăbuşesc”)
  • „Teatrul vienez pentru copii” de Elisabeta Pop (Teatrul pentru Copii, Oradea – „Bolnavul închipuit” de Molière)
  • „Jucării stricate” de Ruxandra Anton (Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfântu Gheorghe – „Poveşti de familie” de B. Srbljanovic)
  • „Încă o operă de trei parale” de Nicolae Prelipceanu (Teatrul Nottara – „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht)
  • „Nişte fete, dar şi „un băiat“ de Nicolae Prelipceanu (Teatrul „George Ciprian“ din Buzău – „Nişte fete” de Neil LaBute)
  • „Simplu şi eficient” de Mircea Ghiţulescu (Teatrul „George Ciprian“ din Buzău – „Nişte fete” de Neil LaBute)
  • „Ringul de dans” de Mircea Ghiţulescu (Teatrul „Al. Davila“, Piteşti – „Ringul de dans (Patriotica Română)” de Mircea Ştefănescu)
  • „Faceţi dragoste nu război!” de Ştefan Oprea (Teatrul „Mihai Eminescu“ Botoşani – „Make Love Not War”, după M. Vişniec şi D. Solomon)
  • „Înfrăţirea între popoare” de Adrian Mihalache (Teatrul „Toma Caragiu“, Ploieşti – „Tache, Ianke şi Cadâr” de V. I. Popa)
  • „Cum să „hoţeşti“ nişte râsete” de Alexandru Ştefan (Teatrul 74 din Târgu Mureş – „Hoţii” de Conor McPherson) Spectacolul „Hoţii” de la Teatrul 74 din Târgu Mureş, montat de Cristian Juncu, m-a pus pe gânduri mai mult decât aş fi vrut! Ridică atât de multe semne de întrebare, încât cu greu îţi poţi înfrâna sentimentele de nimicnicie în faţa Destinului. Întotdeauna mi-am dorit ca sistemul teatral să fie independent, crezând că astfel se vor putea încuraja producţiile de calitate care să atragă publicul cu preţul bunului-gust.
  • „Mica vânzoleală” de Marinela Ţepuş (Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“, Bucureşti – „Maria Tănase”)
  • „Zile şi nopţi de teatru estudiantin la… Galaţi” de Daria Dimiu („Zilele teatrului studenţesc“, ediţia a II-a)

Din lume_135

  • „Hermanis, un pilon central al noului director de la Burgtheater” de Irina Wolf
  • „Istanbul, noua Poartă a Culturii” de Zomir Dimovici Istanbul: pentru unii loc plin de arome şi culori. Pentru alţii, forfota Bazarului. Pentru antropologi, o mină de aur. Pentru filosofi, leagăn. Pentru cei cu bani, aur. Pentru cei fără, buzunarele celorlalţi. Pentru noi românii, locul unde au înviat sau au murit, în repetate rânduri visuri, oameni, destine. Pentru Europa, acum în 2010, o Capitală a Culturii.
  • „Consumatorul şi canapeaua lui” de Gina Şerbănescu („Orgy of Tolerance”, un spectacol de Jan Fabre) „Orgy of Tolerance”, recentul spectacol al coregrafului belgian Jan Fabre, prezentat la Festivalul de la Avignon în 2009 (eu personal l-am vizionat în decembrie 2009 la „Kaai Theater“ în Bruxelles), abordează o temă recurentă în arta actuală, o temă de reflecţie dată de condiţia omului contemporan: consumerismul.

Info

  • Info UNITER

Publicitate

  • „Un teatru nou pentru Timişoara: Sala 2 a Teatrului Național Timișoara” de Codruța Popov
  • Teatrul „George Ciprian“, Buzău – 15 ani de existenţă
  • „Universitatea Ovidius, Constanţa – Vasile Cojocaru sau Actorul pe calea fără de altă urmă decât cea a amintirii“ de A. Voiculescu-Cristea

Noi în lume

  • „Teatrul Luceafărul, la Bursa, Turcia” de Oltiţa Cîntec
  • TGST la Sarajevo şi Belgrad
  • „Întâlnire între cuvânt şi gest” de Gina Şerbănescu (Florin Flueraş premiat la Festivalul „Working Title“, Bruxelles)

Aniversări

  • „Mircea Diaconu – 60, 40” de Marinela Ţepuş
  • MIRCEA DIACONU 60/40. Fişă de creaţie (selectivă)
  • BIRLIC 105: „Birlic la UNITER” de Nicolae Prelipceanu
  • BIRLIC 105: „Un Chaplin al României” de Constantin Paraschivescu