Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Revista TEATRUL azi - Sumar Numarul 11-12/2013

Coperta Numarul 11-12/2013

Interviuri

  • Radu-Alexandru Nica: „Cred că regia este o meserie de lupi singuratici“, interviu de Călin Ciobotari
  • Cosmin Ardeleanu: „Spaţiul se construieşte aşa cum se compune muzica“, interviu de Monica Andrei
  • Szabo K. István: „Un proiect deosebit reprezintă «Teatrul în şcoală, şcoala în teatru»“, interviu de Elisabeta Pop
  • Adela Moldovan: „Obligatoriu, păpuşarul trebuie să-şi păstreze sufletul de copil“ , interviu de Raluca Tulbure

EVENIMENT_213

  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: George Banu: „Sărbătoare, sărbătorit”
  • Mihai Măniuţiu: „Întâlnirile de la Cluj au un aspect actual şi unul proiectiv“, interviu de Mirela Sandu Vine un moment sau o vârstă când ai sentimentul că, fără să te părăseşti pe tine, poţi să faci mai mult pentru ceilalţi; şi cred că ăsta a fost gândul care m-a susţinut. Pentru că, aşa cum se ştie (sau nu), eu nu montez la Teatrul Naţional din Cluj. Lucrez pentru Teatru, pentru a consolida trupa, pentru a o face una dintre cele mai bune din teatrul românesc. Am sentimentul că, dacă aduc anumiţi regizori, dacă fac workshop-uri cu trupa, pot s-o cresc foarte repede: în trei sau cinci ani. După aceea, raţiunea de a accepta o funcţie administrativă se leagă de faptul că ţineam foarte tare să fac un fel de festival atipic, în care să promovez teatrul românesc, clujean. Dorinţa aceasta s-a concretizat în proiectul „Întâlnirile Internaţionale de la Cluj“. Ele sunt atipice, deoarece nu invităm spectacole din alte teatre, ca în alte festivaluri, ci jucăm doar producţiile Teatrului Naţional, sau ale celor care se asociază cu instituţia noastră; iar banii care s-ar consuma pe participarea unor spectacole din afară, sunt destinaţi invitării unui număr cât mai mare de regizori, oameni de cultură, programatori şi directori de festivaluri din ţară şi din lume, astfel încât „Întâlnirile“ să aibă şansa de a deveni un fel de forum, un loc privilegiat al conexiunilor, în urma cărora să rezulte coproducţii, turnee, schimburi culturale.
  • „Întâlnirile Internaţionale de la Cluj la a treia ediţie” de Mircea Morariu
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Regele Nopţii” de Adrian Mihalache (Expoziţiile „Nopţile muzeului” şi „Nopţile oraşului”)
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a:„Silviu Purcărete şi nopţile oraşului” de George Banu
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „De ce mergem la teatru?” de Adrian Mihalache
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Cum se clarifică o „aiureală“ de Adrian Mihalache („Ce nemaipomenită aiureală!” de Eugène Ionesco – Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca)
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Plugarul din platoul de televiziune” de Sorin Alexandrescu
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: Gábor Tompa: „Este extrem de greu să intri în universul acestor texte“, interviu de Roxana Croitoru Fac parte dintre cei care au avut privilegiul să vadă câteva spectacole de Aureliu Manea. Cred că am văzut zece, şi toate m-au fascinat: Arden din Kent de la Ploieşti, Phedra de la Sibiu, Medeea de la Turda, Aceşti nebuni făţarnici şi Titanic vals de la Teatrul Maghiar din Cluj. Profesorii pe care i-am avut la Institutul de Teatru din Bucureşti, ca şi cei pe care i-am cunoscut – Gina Ionescu, Radu Penciulescu, George Banu ş.a. –, vorbeau de el. I-am citit acea carte de excepţie, Spectacole imaginare, şi de câte ori îi recitesc textele sau iau în mână Texte regăsite sunt cu adevărat copleşit, pentru că îmi dau seama de talentul, de geniul lui. Nu trebuie să ne temem de cuvinte; să spunem lucrurilor pe nume: el a fost genial. De la primul contact cu textul lui Manea se simte această relaţie absolut paranormală cu forma, care este teatrul. Spun paranormală, dar aş putea spune şi biologică, pentru că el este asemenea unui pictor vizionar sau a unui compozitor ca Mozart, care nu trebuie să-şi explice ideile, pentru că le vede.
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Spaima de iubire(Despre piesele lui Aureliu Manea)” de András Visky
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Trilogia Aureliu Manea sau Fanatismul vieţii necheltuite…” de Elisabeta Pop („Trilogia Aureliu Manea”; dramaturgia: András Visky – Teatrul Național „Lucian Blaga“ Cluj- Napoca)
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Generosul Alexandru Dabija” de Mircea Morariu („Sânziana și Pepelea” de Vasile Alecsandri – Teatrul Național „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca)
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „O şcoală a spectatorului” de Mircea Morariu (George Banu – „Iubire şi neiubire de teatru”; traducerea: Ileana Littera. Ed. Polirom, Iaşi, 2013) Când îţi consacri o viaţă teatrului, chiar asumându-ţi condiţia de acompaniator, de personaj secundar teatral al romanului teatral, de critic – aşa cum a făcut-o, mai întâi la Bucureşti, apoi la Paris, George Banu –, când eşti mereu în căutare de spectacole, convins că teatrul se află întotdeauna altundeva, nimeni nu are dreptul să te bănuiască a nu iubi această artă. Chiar dacă, uneori, din cine ştie motive, ţi se mai întâmplă să te desparţi de ea, fără însă ca despărţirea să fie nici una de durată, nici una definitivă. Se prea poate ca astfel de momente de pauză, de respiro, de îndepărtare temporară, să funcţioneze asemenea unei metode terapeutice. Despărţirile acestea mai ajută însă la ceva. Ele îi îngăduie iubitorului de teatru să nu devină iacobin, intolerant, ci să ajungă a-i înţelege pe cei ce nu îi împărtăşesc iubirea.
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „O sărbătoare spirituală, o sărbătoare editorială” de Mircea Morariu (George Banu – „Nocturne”; traducerea: Dana Monah. Ed. Nemira, 2013)
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Cum se leagă totul la Visky András” de Mircea Morariu („Cel ce vede glasul – Márti Sipos de vorbă cu András Visky”; Fundaţia „Camil Petrescu“ prin Ed. Cheiron, 2013)
  • Întâlnirile Internaţionale de la Cluj- Napoca – ediţia a III-a: „Mereu aproape” de Elisabeta Pop („Aproape de scenă” – omagiu lui George Banu – volum coordonat de Iulian Boldea şi Ştefana Pop Curşeu, Ed. Curtea Veche, 2013)

CĂRŢI

  • „Altfel, despre devenirea comediei româneşti” de Mircea Morariu (Justin Ceuca – „Aventura comediei româneşti. 1780–2009”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013)
  • „O divă care nu a ştiut să fie divă” de Mircea Morariu (Marius Constantinescu – „Cortez”, Editura Baroque Books & Arts, Bucureşti, 2013) Nu ştiu de ce, aşa, pe neaşteptate, tocmai când mă gândeam la fraza cu care aş putea începe notaţiile mele despre cartea Cortez a lui Marius Constantinescu – volum apărut în excelente condiţii grafice, cu o bogată şi impecabilă iconografie, la Editura Baroque Books & Arts din Bucureşti –, mi-am amintit de Marcel Proust şi de acel celebru incipit din Du coté de chez Swann: „Longtemps, je me suis couché de bonne heure.“
  • „Piese de actualitate” de Nicolae Havriliuc (Orlin Diakov – „Piese”, Casa editorială „Parnas“, 2013)

Spectacole

  • „În spiritul Cabalei” de Ştefan Oprea („Golem”. Scenariul şi regia: Alexander Hausvater – Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi)
  • „Hausvater şi Golemul său ieşean...” de Călin Ciobotari („Golem”. Scenariul şi regia: Alexander Hausvater – Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi)
  • „Viaţa prin ochii Securităţii” de Nicolae Prelipceanu („Tipografic majuscul”. Un spectacol de Gianina Cărbunariu – Teatrul „Odeon“)
  • „Elogiul vieţii şi hazul comediei interbelice” de Natalia Stancu („Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu – Teatrul Naţional „I.L.Caragiale”, Bucureşti)
  • „Zoon politikon” de Ion Cazaban („Prometeu înlănţuit”, scenariu de Kokan Mladenović, după Eschil – Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Timişoara)
  • „O minune de spectacol” de Mircea Morariu („Mozart Steps”, un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu – Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu)
  • „Domnişoara Nastasia din Arad” de Eugenia Şarvari („Domnişoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu – Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad)
  • „Un vis tulcean” de Daria Dimiu („Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare – Centrul Cultural „Jean Bart“)
  • „O realizare fericită, un spectacol frumos şi sensibil” de Carmen Mihalache („Prințul fericit”, după Oscar Wilde – Teatrul „Luceafărul” din Iaşi)
  • „Drumul spre succes” de Anca Mocanu („Maria Stuart” de Schiller – Teatrul Municipal „Bacovia“ din Bacău)
  • „Un bărbat şi mai multe femei” de Mircea Morariu („Un pic prea intim” de Rajiv Joseph – Teatrul „Nottara“ din Bucureşti)
  • „Demonii se ascund de oameni…” de Anca Mocanu („Orfani” de Dennis Kelly –Teatrul „Act“ şi Asociaţia „ProDrama“)
  • „Despre metafizica sexului” de Anca Mocanu („Sex” de Rob de Graaf – Teatrul „Metropolis“, București)
  • „Jumătate de zeu sau Despre nostalgia androginului” de Ruxandra Vera Ştefan (Jumătate de zeu de Dan Iancu – Teatrul „7“, cu sprijinul Ama Broker)
  • „Parodie amară” de Ion Jurca Rovina („Afacere murdară”, după Harold Pinter – Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara)
  • „America, America…” de Mircea Morariu („Regina frumuseţii din Leenane” de Martin McDonagh – Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara)
  • „Mai încet cu cultura pe vară?” de Sanda Vişan (Teatrul „Mignon“, București)

Festivaluri, Gale

  • Festivalul Internațional „George Enescu“, ediția XXI: „Natura Princiară în festivul său consecutiv…” de Nicolae Havriliuc
  • Festivalul Internațional „George Enescu“, ediția XXI: „Triumful muzicii în faţa morţii” de Tudor Sicomaş (Wagner și Verdi)
  • Festivalul Internațional „George Enescu“, ediția XXI: „Farmecul şi muzica pădurilor boemiene” de Tudor Sicomaş (Seară Dvořák)
  • Festivalul Internațional „George Enescu“, ediția XXI: „Frumoasa poveste a unui duet legendar” de Tudor Sicomaş (Daniel Barenboim şi Radu Lupu)
  • „FITO dă tonul în toamna teatrală” de Ştefan Oprea
  • „Pentru neuitare” de Mircea Morariu („Cei ce nu uită”. Un scenariu de Gavriil Pinte – Teatrul „Regina Maria“ din Oradea)
  • „Ca pe Broadway sau pe-aproape” de Mircea Morariu („Producătorii” de Mel Gibson – Teatrul „Regina Maria“ din Oradea)
  • „La intersecţia dintre tradiţie şi inovaţie” de Réka Hegyi (Colocviul Teatrelor Minorităților Naționale, Gheorgheni) Evenimentul găzduit de către Teatrul „Figura“ Studio, fiind organizat prima dată în 1978, anul acesta a sărbătorit o dublă vârstă: 35 de ani şi cea de-a X-a ediţie. Tentativele de a organiza bianual, la Sfântu Gheorghe, Colocviul Teatrelor Minorităților Naționale au fost împiedicate de circumstanţe politice sau economice, până când, din anul 2001, mica trupă din Gheorgheni a dat dovadă de perseverenţă în organizarea acestui eveniment multicultural. Dualitatea, câteodată chiar contradicţia, pare a parcurge ediţia din anul acesta. Vârsta colocviului este poate cea mai mică problemă. Întrebările discutabile ar fi: Ce rol are teatrul într-o comunitate minoritară? Este el – adică spectacolul – o formă de misionarism în conservarea unei culturi, sau este o operă de artă, un produs faţă de care avem aşteptări estetice? Sau: Fiind într-un festival, unde nu de mult se dădeau premii, oare de ce trebuie să întâlnim de fiecare dată spectacole care sunt prezentate în condiţii care nu-i corespund?
  • „Maraton teatral la Brăila” de Anca Mocanu (Festivalul „Zile și nopțI de teatru“)
  • „Exceptio“ şi ai lui” de Daria Dimiu (eveniment teatral la Baia Mare)
  • „UNDERCLOUD „nu este o clădire“ de Nicolae Havriliuc (Festivalul independent UNDERCLOUD)

Noi în lume

  • „Donizetti, Scott, Kafka” de Ana Maria Narti („Lucia di Lammermoor” de Donizetti, regia Andrei Șerban – Opéra Bastille, Paris) 18 ani au trecut între premiera cu Lucia di Lammermoor la Paris, la Opéra Bastille, şi noua reluare a spectacolului. O comparaţie a reacţiilor publicului în 1995 şi 2013 poate fi baza unui studiu interesant despre schimbările gustului estetic. După cele povestite de regizorul Andrei Şerban, premiera şi primele reprezentații au pus în mişcare valuri şi de entuziasm, şi de indignare. Spectatorii se împărţeau spontan în grupuri opuse: mulţi urlau huiduieli, în timp ce alţii strigau cu încăpăţânare Bravo! Astăzi, reluarea cu două noi distribuţii de cântăreţi este un triumf, în amândouă variante. Ce s-a schimbat în aceşti ani? În primul rând felul de a vedea, de a trăi imaginea unei opere.
  • „Marionetişti români La Charleville Mezières” de Radu Dinulescu (Artiști arădeni în Festival cu „Fabuloasa călătorie a Domnului Nostoc” de Patrice Seiler)

Ne-au vizitat

  • Marie Hélène Estienne: „Suntem realmente nişte meşteri artizani“ (interviu de Andrei Popov)
  • „Othello la… Johannesburg” de Adrian Mihalache („Costumul / The Suit”, după nuvela cu acelaşi titlu de Can Themba – Teatrul „Bouffes du Nord“ din Paris, în turneu la Bucureşti)
  • „Despre fragilitate şi şubrezenie” de Daria Dimiu („Un tramvai numit dorinţă” de Tennessee Williams – Teatrul „Radnóti“ din Budapesta, în turneu la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“)
  • „Farmecul morbid al fanteziei” de Adrian Mihalache („Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams – Teatrul „Radnóti“ din Budapesta)
  • „Rostiri în ritm contemporan” de Nicolae Havriliuc („Medeea” după Euripide, Jean Anouilh, Theodor Dreyer – Teatrul Dramatic „Sava Ognianov“ din Ruse la Bucureşti)

Aniversări

  • „100 ani de la naştere: Camus cel drept” de Mircea Morariu
  • Albert Camus pe scenele româneşti
  • 20 ani ai Festivalului Internaţional de Teatru, Sibiu (FITS): „Ploaie cu fluturi şi clipe epifanice...” de Ion Parhon

DIN LUME_188

  • „Salzburger Festspiele – nopţi magice, nopţi lucide” de Irina Wolf
  • „ImPulsTanz – pleiadă de artişti la jubileu” de Irina Wolf (A XXX-a ediție a Festivalului Internațional de Dans Contemporan, Viena) Viena nu se dezminte nici pe timpul verii, având în vedere oferta culturală la fel de bogată ca în restul anului. Timp de o lună de zile, capitala austriacă devine capitala dansului contemporan. Fondat în anul 1984 la iniţiativa managerului cultural Karl Regensburger şi a coregrafului brazilian Ismael Ivo, festivalul ImPulsTanz a devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute evenimente de dans din lume. Dacă iniţial acesta cuprindea, sub denumirea de Săptămâni Internaţionale de Dans la Viena (Internationale Tanzwochen Wien), numai o serie de douăzeci de workshopuri desfăşurate sub îndrumarea a şase profesori, astăzi ImPulsTanz include peste 200 de workshopuri, precum şi 105 reprezentaţii oferite de 49 de companii pe 14 scene diferite.
  • „Când poeţii râd, cântă şi dansează” de Adina Bardaş („Terra Karnaval 2013“, Montréal) Sunt oameni care aşteaptă un an întreg Festivalul „Juste pour rire“ (cel mai mare festival de umor din lume) şi alţii care ajung din pură întâmplare acolo. Indiferent de cum te apropii de această zonă a bunei-dispoziţii, e o încântare să te pierzi în fluviile de spectatori veseli, să faci parte din micile scene trăsnite, improvizate de o trupă pe picioroange sau de comedieni răsfiraţi prin mulţime, lăsându-te purtat de muzica ce izbucnește în cascade exuberante şi de voioşia spontană a năstruşnicelor momente de teatru prezentate pe platformele amenajate în Place des Arts. O seară calmă de iulie şi o plimbare prin centrul plin de viaţă al Montréalului mi-au relevat o anume aşteptare, un freamăt aparte al mulţimii revărsate pe stradă, unicitatea unui sentiment colectiv care se închega treptat în aer.