Revistă de cultură teatrală
editată de Fundația Culturală "Camil Petrescu"

A apărut numărul 4-5-6 (aprilie-mai-iunie) al revistei „Teatrul azi”!

348 de pagini care vă vor stârni și în vacanță apetitul pentru teatru, în așteptarea marilor evenimente ale stagiunii 2015-2016. Numărul poate fi comandat on-line sau poate fi cumpărat de la sediul UNITER și de la Teatrul „Bulandra”.

mai multe detalii

Arhiva Teatrul azi

Revista TEATRUL azi - Sumar Numărul 11-12/2009

Coperta Numărul 11-12/2009

Veşti bune, chiar foarte bune

  • Decorare

    • George Banu distins cu Meritul Cultural Naţional al Republicii Polone
  • Inaugurări Râmnicu Vâlcea

    • Anton Pann are casă nouă!
  • Inaugurări Bacău

    • În straie noi (Teatrul de Vară)

Cartea de teatru_153

  • "Metteur en page" de Constantin Paraschivescu ("Regizor" de Dinu Cernescu)
  • "Cuvinte potrivite cu duh" de Constantin Paraschivescu ("Carte cu artişti şi civili" de Alexandru D. Lungu)
  • "La şuetă cu domnul Sebi" de Constantin Paraschivescu ("Arhivarul clipei" de Eusebiu Ştefănescu)
  • "1113 dramaturgi" de Ion Cazaban ("Istoria literaturii române. Dramaturgia" de Mircea Ghiţulescu)
  • "Calapodul" de Mircea Morariu ("Opere cumplite – volumul unu" de Florin Piersic jr.)
  • "Transferuri teatrale" de Crenguţa Manea ("Teatru cu voce de femeie, două piese de Gianina Cărbunariu şi Laila Ripoll") Încerc să‑mi mărturisesc subiectivitatea de la bun început. Iubesc cuvintele ca pe oameni; îmi plac ediţiile bilingve, aşa cum îmi plac dicţionarele; pe de o parte lasă un spaţiu nesfârşit căutărilor, jocurilor în interiorul familiilor de cuvinte, în câmpurile semantice ale diferitelor trimiteri, iar, pe de altă parte, există o mare atracţie în a reveni inepuizabil la o serie de echivalenţe lexicale care provoacă imaginaţia. De aceea, am citit cu delicii volumul Teatru cu voce de femeie (două piese de Gianina Cărbunariu şi Laila Ripoll) / Teatro con voz de mujer (dos piezas de Gianina Cărbunariu y Laila Ripoll), ediţie îngrijită de Catalina Iliescu Gheorghiu.
  • "Ariane Mnouchkine şi cele câteva minute de teatru" de Alexandru Ştefan ("Întâlniri cu Ariane Mnouchkine" de Josette Féral)
  • „Corp şi poezie“ de Alexandru Ştefan („Corpul poetic, o pedagogie a creaţiei teatrale“ de Jacques Lecoq)

Început de stagiune la Teatrul „George Ciprian“ din Buzău

  • Început de stagiune la Teatrul „George Ciprian“ din Buzău

Anul Eugen Ionescu

  • „Ambianţă sonoră“ de Iosif Herţea

Teatrul Naţional Timişoara: Conchista teatrală de Codruţa Popov

  • "Teatrul Naţional Timişoara: Conchista teatrală" de Codruţa Popov

Anul Grotowski

  • "Grotowski şi Barba: pe calea teatrului-dans. Între teatru şi dans: antrenamentul actorului grotowskian" de Monique Borie

Interviuri

  • "Depănând amintiri cu Lia König", interviu realizat de Anca Mocanu Prima Doamnă a teatrului israelian, Lia König, a susţinut, de curând, un recital extraordinar în cadrul Zilelor Culturii Israeliene la Bucureşti (20–23 octombrie 2009), eveniment organizat de Teatrul Odeon (care continuă programul iniţiat în spiritul dialogului intercultural odeon.art) în colaborare cu ambasada Statului Israel. Distinsa actriţă, care şi-a început cariera în România, la Teatrul Evreiesc de Stat, a plecat în Israel în 1961, unde a făcut „cea mai mare carieră a unui actor evreu român“. În conştiinţa publicului român, Lia König a rămas Ana Frank, pentru interpretarea căreia primeşte Premiul de Stat. De-a lungul carierei a dat viaţă rolurilor principale din Scaunele, Mutter Courage, Harold şi Maude, Oscar şi Mătuşa Rose, Nunta însângerată, Filumena Marturano, Trei femei înalte, Driving Miss Daisy, La vie devant soi, etc. Susţine spectacole atât în ivrit cât şi în idiş. În prezent, joacă pe scena Teatrului Naţional Habima (Tel Aviv).
  • Vlad Zamfirescu : „Cred că în momentul în care consideri că nu mai ai nimic de învăţat, eşti mort ca artist“, interviu realizat de Mirela Sandu Vlad Zamfirescu şi-a dorit dintotdeauna să fie actor. La nouă ani era deja într-o trupă de pantomimă din Târgu Mureş. Pe timpul liceului mergea la Teatrul Studenţesc Podul. La douăzeci de ani, fiind încă student la UNATC, la clasa lui Ion Cojar, câştiga Premiul UNITER pentru debut. După terminarea facultăţii, s-a angajat la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“. Este căsătorit cu Mihaela şi tatăl unui băieţel adorabil, Matei. Joacă în mai multe spectacole la Teatrul Act şi la Teatrul „Bulandra“ şi repetă pentru alte trei. Am vorbit cu el despre copilărie, familie, pasiunea pentru teatru şi despre profesorul drag lui, regizorul Ion Cojar (care, între timp, s-a stins din viaţă – N. red.).
  • Vlaicu Golcea : „Nu colaborez decât cu oameni care îmi plac şi cu care comunic foarte bine“, interviu realizat de Veronica Plăcintescu Textul integral poate fi citit în secţiunea “Noutăţi” a site-ului.
  • Dan Vasile : „Cu acelaşi cuţit poţi omorî un om... sau poţi tăia anafura“, interviu realizat de Anca Bica-Bălălău „...cea mai mare bucurie o am când lucrez, procesul de articulare al unui spectacol e tot ce poate fi mai „adrenalinic“ pentru un regizor. Restul e… maculatură (bilete, cronici…) Iar starea de „vacanţă“ de după e stupidă, insuportabilă, ca un handicap proaspăt dobândit…“
  • Andrea Tokai : „Teatrul nu trebuie inventat, teatrul există!“, interviu realizat de Daniela Magiaru „Acesta e primul lucru, să te uiţi în oglindă şi să te vezi. Şi e cel mai greu. Dacă depăşeşti această fază, cred că poţi să mergi mai departe să vezi oameni. Nu eşti artist, nu eşti axis mundi, eşti un om ca toţi oamenii. Jucăm roluri, facem teatru. Dar pentru cine o facem? Pentru public. Dar ne cunoaştem, oare, publicul? Dacă nu cunoaştem omul, cum putem şti ce vrea el, care îi sunt visurile? Nu trebuie să fie o prăpastie imensă între actor şi spectator, pentru că atunci nu se poate naşte comunicarea. Spectacolul trebuie să fie pe gustul lui. Să încheiem un compromis. Eu cred că arta o poate înţelege toată lumea. Arta trebuie să fie simplă. Dacă e autentică, nu ai nevoie de şcoală şi de interpretări. Dacă vorbim de artă, întrebarea e: „simţi ceva?“ Eu în asta cred: că arta e simplă şi frumoasă.”

Eseuri

  • "Ciulei, constructorul" de Ion Cazaban Fără îndoială, Liviu Ciulei rămâne, pentru noi, acelaşi constructor temeinic în toate ipostazele sale creatoare. Aşa a fost, de la început, prin pregătirea, calităţile şi menirea de arhitect. Dar şi ca interpretul unor remarcabile roluri de compoziţie. Pentru a deveni apoi regizorul care va elabora spectacole de recunoscută complexitate, susţinând noi direcţii, cu consecinţe mereu valabile, în mişcarea noastră teatrală. Iar scenografia concepută de el, montând aceste spectacole, şi‑a impus expresivitatea şi funcţionalitatea ca un constant subiect de studiu.
  • "Oglinzile memoriei" de Mircea Morariu
  • "Ce e de făcut cu Teleghin? (studiu de personaj)" de Călin Ciobotari

Memoria teatrului

  • "Vasile Enescu, regizor al cuvintelor" de Claudia Dimiu Până să devină exportator de regie de mare clasă (marca Andrei Şerban, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Tompa Gábor, Silviu Purcărete), teatrul românesc a funcţionat cu spectacole alcătuite de destul de mulţi actori, de destul de puţini regizori.
  • "Lilly Bulandra despre Actor şi arta lui" de Nicolae Havriliuc

Praful de pe scândură

  • "Asociaţia actorilor profesionişti din România" de Theodor‑Cristian Popescu

Din lume_135

  • Edinburgh – Fringe 2009

  • Festivalul „Teatro a corte“, Torino

    • „«Teatro a corte», un festival estival substanţial” de Doina Papp
  • Festivalul Internaţional de Teatru, Lyon

    • "Oare ororile nasc războaie sau războaiele nasc orori?" de Elisabeta Pop
  • "Anotimpurile oraşului" de Adina Bardaş (Sezon teatral la Toronto) Toronto – un spaţiu plin de frenezie care‑şi transmite energiile şi lumina, un spaţiu lacom care te prinde în ritmurile lumii. Peste 18 milioane de vizitatori se răspândesc anual pe cele 10000 de străzi ale oraşului, aşteptând nerăbdători să traverseze cele 20000 de intersecţii care stârnesc spiritul de aventură şi abandonându‑se cu voluptate în vâltoarea acaparatoare a atâtor ispite culturale. Toronto are peste 90 de săli de spectacol şi se laudă cu titlul de „Hollywoodul Nordului“.
  • Jan Lauwers: „Improvizaţiile nu‑şi au locul în spectacolele noastre“, interviu de Irina Wolf Regizorul flamand Jan Lauwers, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de teatru ai momentului, autorul unui formidabil spectacol numit „Isabella’s Room“, în care excelează actriţa sa fetiş Viviane de Muynck, i-a acordat un interviu în exclusivitate corespondentei noastre din Viena, Irina Wolf. Textul integral îl puteţi citi în secţiunea „Noutăţi“ a site-ului.
  • "Eu exist, dar cine sunt eu?" de Irina Wolf ("The Lobster Shop" / "Magazinul homarului" de Jan Lauwers – Burgtheater, Viena)
  • "În căutare de urme şi umbre" de Raluca Tulbure (Pe meleaguri shakespeariene)
  • "Veneţia la persoana întâi" de Crenguţa Manea

Spectacole

  • "Strigătul şi furia sau «Turandot»după Carlo Gozzi“ de Nicolae Prelipceanu ("Turandot" după Carlo Gozzi – Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu)
  • „Religie“ şi metodă în „Turandot“ de Ion Parhon ("Turandot" după Carlo Gozzi – Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu)
  • "Spectacolul‑miracol" de Mircea Morariu ("Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess", adaptare scenică de S. Anastasof după un scenariu de Lars von Trier – Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu) În lumea şi în vremurile în care trăim e foarte trendy să spui sus şi tare că ştii tot şi că ai văzut tot. Să spui că, fiind critic de teatru, sigur că ai văzut tot, deşi mitul criticului care vede tot e demult spulberat. Că ai văzut nu doar toate spectacolele importante din ţară, ba chiar şi din Lume, ci şi toate filmele mari. Iată, eu mărturisesc că nu am văzut filmul lui Lars von Trier "Breaking the Waves", cel care în 1996 inaugura trilogia "Golden Heart". Aşa încât am urmărit şi pot judeca spectacolul cu "Breaking the Waves" / "Viaţa binecuvântată a lui Bess", regizat de Radu‑Alexandru Nica la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu nu prin comparaţie cu modelul, ci ca un produs estetic de sine stătător.
  • "Spărgând valurile cu Radu-Alexandru Nica" de Nicolae Prelipceanu ("Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess", adaptare scenică de Sanda Anastasof după un scenariu de Lars von Trier – Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu)
  • "Diana Fufezan, doar o actriţă versatilă?" de Veronica Plăcintescu ("Oscar şi Buni Roz"; "Breaking the Waves"; "Femeia ţintă şi cei zece amanti")
  • "Mulţumesc!" de Mihai Lungeanu ("Pyramus & Thisbe 4 you" de William Shakespeare – Teatrul Odeon, Bucureşti) Articolul poate fi citit si în secţiunea „Noutăţi“ a site-ului.
  • "Teatru ca pe vremuri" de Nicolae Prelipceanu ("Toţi fiii mei" de Arthur Miller – Teatrul Naţional, Bucureşti)
  • "Cedant arma togae" de Adrian Mihalache ("Toţi fiii mei" de Arthur Miller – Teatrul Naţional, Bucureşti)
  • "Emo(lière)" de Adrian Mihalache ("Tartuffe" de Molière – Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti)
  • "Povestea care se schimbă de fiecare dată când e spusă" de Natalia Stancu ("Odyseia" după Homer – Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, Craiova) La Craiova, în Sala Mare, a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, a avut loc unul dintre cele mai originale şi cuceritoare experimente spectaculare din ultimii ani. O Odyseia – lectură şi transfigurare scenică fără precedent.
  • "Pollyanna şi Scarlett O’Hara" de Adrian Mihalache ("Miss Daisy şi şoferul ei" de Alfred Uhry – Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti) Este o piesă sentimentală şi spirituală, fără mari ambiţii estetice, care prilejuieşte un spectacol emoţionant şi revigorant.
  • "Teatru pentru toţi la Evreiesc – «Miss Daisy şi şoferul ei»“ de Nicolae Prelipceanu ("Miss Daisy şi şoferul ei" de Alfred Uhry – Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti)
  • „Dumnezeul de a doua zi“ la Teatrul ACT de Nicolae Prelipceanu ("Dumnezeul de a doua zi" de Mimi Brănescu – Teatrul ACT) Mimi Brănescu ştie să decupeze asemenea mici poveşti de viaţă şi mai ştie şi să folosească acele cuvinte cu care alţii fac marmeladă, cele interzise până nu de mult, în doze strict funcţionale şi fără abuz, normal, aşa cum le auzi pe stradă, ba încă mai discret.
  • "Goldoni cu amintiri mafiote" de Nicolae Prelipceanu ("Slugă la doi stăpâni" de Carlo Goldoni – Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad)
  • "Un Goldoni vesel" de Mircea Morariu ("Slugă la doi stăpâni" de Carlo Goldoni – Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad)
  • "Inamiciţii" de Mircea Morariu ("Dansez pentru nimeni" de Ştefan Caraman – Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad)
  • "Mai mult decât un masterat" de Marinela Ţepuş ("Domnişoara Iulia" de August Strindberg – Teatrul de Comedie şi Asociaţia Culturală „Tam‑Tam“, Bucureşti)
  • "Agonie fără extaz" de Adrian Mihalache ("Hotelul dintre lumi" de Eric-Emmanuel Schmitt – Teatrul Mic din Bucureşti)
  • "Cum trebuie reluată o piesă uitată" de Adrian Mihalache ("Fantoma, dragostea mea!" după Blithe Spirit de Noel Coward – Teatrul Metropolis din Bucureşti)
  • "Bunăvoinţa necunoscuţilor" de Adrian Mihalache ("Un tramvai numit dorinţă" de Tennessee Williams – Teatrul „Tony Bulandra“ din Târgovişte)
  • "Toamna teatrală la Botoşani" de Ştefan Oprea
  • „«...un om care rămâne acolo unde e...» – Herr Paul" de Crenguţa Manea ("Herr Paul" de Tankred Dorst – Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ)
  • "Focşani: Deschidere de stagiune" de Mircea Ghiţulescu ("Tache, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa – Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia“ din Focşani)
  • "Comedie în doi sau când întunericul se crapă" de Nicolae Havriliuc ("Nişte dintr‑ăştia" de Iulian Postelnicu – Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia“ din Focşani)
  • "Pactul între două teatre" de Ion Jurca Rovina ("Goethe_ Lenau_Faust. Explorarea unui mit", coproducţie a Teatrului German de Stat, Timişoara şi a Teatrului de Stat din Bruchsal, Germania)
  • "Cu energie proaspătă şi vervă spirituală" de Carmen Mihalache ("Romanţioşii" de Edmond Rostand – UNATC, Bucureşti) După ce, timp de mai mulţi ani, Edmond Rostand nu a mai fost jucat pe scenele noastre, faimosul autor al lui Cyrano de Bergerac rămânând uitat în vreun colţ de bibliotecă, nişte tineri năzdrăvani au început să‑l reviziteze.
  • "Oroarea cotidianului" de Constanţa Popa ("Şefele" de Werner Schwab – Teatrul „Eugène Ionesco“, Chişinău)
  • "A lătra sau a nu lătra" de Cornelia Donţu ("Câinele poet" de Irina Nechit – Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Chişinău)
  • Zilele Culturii Israeliene ("Ziua Iertării" de Hanna Azoulay- Hasfari, spectacol-lectură – Teatrul Odeon în colaborare cu Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“)

Info

  • INFO UNITER

Festivaluri, Gale

  • Bucure?ti_139

    • "Teatrul liric în festival" de Costin Popa Prezenţa lui Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena, la conducerea artistică a Festivalului Internaţional „George Enescu“ încă din 2003, a însemnat, printre multe altele, şi îmbogăţirea afişului manifestării bucureştene cu titluri de operă reprezentate scenic, semiscenic sau în concerte lirice.
    • "Eugen Ionescu în vizită la George Enescu…" de Marinela Ţepuş
    • Premii
  • Br?ila_140

    • "La aniversare" de Adrian Mihalache
    • "Puţin, dar bun!" de Ruxandra Anton
    • "Întâlniri de toamnă" de Marinela Ţepuş De puţine ori se poate vorbi de îngemănarea perfectă dintre viziunea unui autor şi cea a unui regizor. Oricât de mult ar fi atras un regizor de opera unui dramaturg, perspectiva celui din urmă tinde să aducă la rampă propria gândire, propria percepţie asupra unui text. E adevărat că regizorul Victor Ioan Frunză l‑a cunoscut bine pe dramaturgul Dumitru Solomon. S‑au preţuit reciproc. E la fel de adevărat că şi unul, şi celălalt sunt artişti de valoare cu opere bine definite.
  • Gala?i_141

    • "Criza ne face inventivi!!!" de Marinela Ţepuş
    • "Insectarul de vise de Ruxandra Anton" ("Labirintul Irinei – alb", un spectacol de Eugen Făt – Teatrul Dramatic „Fani Tardini“)
  • Gheorgheni_142

    • "Dincolo de cuvinte" de Daria Dimiu Etimologic, în majoritatea limbilor de circulaţie, spectacolul sau reprezentaţia au legătură cu ideea de percepţie vizuală. Aşadar, receptarea nu ar avea prea mult de suferit, coardele sufleteşti vibrând pe alte criterii decât cele pur lingvistice.
  • Giurgiu_143

    • "Teatru la Dunăre" de Daria Dimiu
    • "Giurgiu: între frac şi blue‑jeans" de Mircea Ghiţulescu
  • Mangalia_144

    • "Gala OOPS? Sau HOP?" de Nicolae Prelipceanu Cu toată plăcerea de a fi la sfârşitul sezonului la Mangalia şi de a vedea, seară de seară, teatru tânăr, am simţit un fel de amărăciune atunci când premiile anunţate au fost date parcă de oameni care au văzut altceva. Şi era vorba numai de profesionişti, nu de unii ca mine, spectatori fie şi ceva mai vechi.
    • "Se caută generaţie!" de Daria Dimiu
  • Ia?i_145

    • "Inovaţie şi creativitate" de Ştefan Oprea
    • "E frumos în octombrie la FITCT!" de Carmen Mihalache
    • Alain Lecucq: “Teatrul de hârtie, un teatru în două dimensiuni“, interviu realizat de Oltiţa Cîntec
  • Bac?u_146

    • "The future sounds good" de Daria Dimiu În timp ce profesioniştii scenei sunt în vacanţă, circa 200 de liceeni iubitori ai artei teatrale şi‑au dat întâlnire în perioada 12–18 iulie a.c. la Bacău, ca să participe la a zecea ediţie a Festivalului în limba engleză „Ingenious Drama Festival“.
  • Cluj-Napoca_147

    • "PUCK 2009" de Raluca Tulbure
    • "Impresii de spectator" de Iosif Herţea Beneficiind de generoasa invitaţie a doamnei Mona Chirilă, directoare a Teatrului de păpuşi „Puck“ din Cluj‑Napoca şi a Festivalului Internaţional al Teatrelor de Păpuşi şi Marionete, cu acelaşi nume, ediţia VIII‑a (19–23 octombrie a.c.), am putut vedea o seamă de spectacole interesante într‑un fel sau altul.

Festivalul Naţional de Teatru în imagini

  • Festivalul Naţional de Teatru în imagini

Noi în lume

  • „De la Purcărete la Purcărete. Rememorăm“ de Emil Boroghină Făcând apel la propriile sale amintiri, la documente, fotografii şi extrase de presă, Preşedintele Festivalului Internaţional Shakespeare evocă prima participare a unui teatru românesc la Festivalul de la Edinburgh, în 1991. E vorba, fireşte, despre „Ubu Rex cu scene din Macbeth“, spectacolul creat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional din Craiova. Textul integral poate fi citit în secţiunea „Centrul de documentare teatrală“ a site-ului.
  • "Un festival pentru «Faust»: Edinburgh, 18–22 august 2009" de Andreea Dumitru A fost nevoie de un buget de peste 2 milioane de euro (poate prea extravagant în vremuri de criză economică, au socotit unii) pentru ca spectacolul creat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu să poată fi văzut la Edinburgh, onorând invitaţia făcută anul trecut de Jonathan Mills, directorul celui mai prestigios festival din lume. A fost nevoie de zece curse aeriene pentru transportul echipei (aproape 150 de artişti, muzicieni, personal tehnic, jurnalişti) şi de trei camioane pentru cel al decorurilor, ca să poată fi susţinută seria de cinci reprezentaţii programată în trepidanta Meccă a teatrului mondial. Iar Faust a fost, într-adevăr, revelaţia Festivalului, the hottest ticket in town.
  • La Avignon, în off
  • Academia itinerantă „Andrei Şerban“
  • „Cumnata lui Pantagruel“ premiată
  • „Revizorul“ la reprezentaţia cu nr. 100
  • Teatrul de Cameră din Arad, premieră la Pécs ("Caii la fereastră" de Matei Vişniec)

Aniversări

  • Teatrul pentru copii „Arlechino“ la 60 de ani
  • "Hamlet şi Crăcănel au 65 de ani…" de Zeno Fodor Hamlet şi Crăcănel, doi oameni excepţionali pe care i‑am întâlnit la Târgu Mureş, pe „sfânta scândură“ a Naţionalului, au împlinit 65 de ani. Nici nu‑ţi vine să crezi, doar erau atât de tineri… Azi, ei – şi încă mulţi alţii – sunt nişte Popeşti şi poartă cu toţii numele de Cornel. Cornel Popescu. Când au trecut 65 de ani de viaţă ai acestui extraordinar Popescu?!
  • “Cornel Popescu cel Tânăr“ de Paul Chiribuţă

Ne-au vizitat

  • "Actori francezi, pe scena bucureşteană" de Mariana Ciolan ("Music-hall" de Jean-Luc Lagarce la Odeon) Celebra actriţă Fanny Ardant s-a aflat din nou în România, de data aceasta cu un spectacol de teatru. Prezentat pe 23, 24 şi 25 septembrie a.c., „Music-hall” de Jean-Luc Lagarce – o producţie a Teatrului Bouffes du Nord în regia cunoscutului actor Lambert Wilson, a putut fi adus la Bucureşti graţie parteneriatului între Ambasada Franţei, Institutul Francez şi Teatrul Odeon. Mariana Ciolan scrie despre culisele acestui proiect. Textul integral al articolului poate fi citit în secţiunea „Noutăţi“ a site-ului.
  • "Vedeta" de Adrian Mihalache (Fanny Ardant în "Music-hall" de Jean-Luc Lagarce)
  • „Cealaltă faţă a lui Yoshi Oida“ de Anca Haţiegan Între 1 şi 6 octombrie 2009, a avut loc la Cluj-Napoca un eveniment complex dedicat celebrului actor şi regizor de origine niponă YOSHI OIDA, invitat în România de Centrul Internaţional pentru Artele Spectacolului – ARTHOC, o structură independentă, tânără şi extrem de serioasă, condusă de regizoarea Adriana Chiruţă. Teatrul Maghiar de Stat, partener şi gazdă, precum şi Centrul Cultural Francez din Cluj au susţinut această întâlnire despre care scrie colaboratoarea noastră, Anca Haţiegan. Textul integral al articolului poate fi citit în secţiunea „Noutăţi“ a site-ului.
  • De la Viena la Bucureşti (Teatrul Vienez de Copii)