Revista TEATRUL azi - Sumar Numărul 1-2/2009
Eseu
- Cuţitul în rană de Andreea Dumitru (Viaţă şi destin de Vassili Grossman – Malâi Teatr, Sankt-Petersburg)
Memoria teatrului
- Miron Costin, personaj dramatic de Claudia Dimiu
- O sclipire solară: Geta Grapă de Constantin Parschivescu
Praful de pe scândură
- Spectacol-lectură de Theodor Cristian Popescu
Interviuri
- Lev Dodin: „Teatrul trebuie să-i amintească omului de unicitatea lui“. A consemnat Ioana Ieronim. Cum se întâmplă şi la Tolstoi, în Război şi pace, în romanul lui Grossman eroul este, într-un fel, poporul, descris în ipostaze foarte diferite. Dar teatrul trebuia să concentreze această masă în cineva şi să transmită prin cineva toate conflictele romanului.
- Pippo Delbono: „Nuditatea ne scandalizează, dar nu şi măştile pe care ni le punem...“ A consemnat Andreea Dumitru. La Menzogna (Minciuna), spectacolul prezentat de Pippo Delbono pe 16 şi 18 noiembrie, la Sala Mare a Naţionalului din Bucureşti, a fost, nu mai încape îndoială, momentul cel mai controversat al Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa.
- Bogdán Zsolt: „Eu cred că, în artă, trebuie să fii nemilos cu tine“. A consemnat Mirela Sandu.
- Gilda Teodorescu: „Sunt fidelă prin structură...“ A consemnat Marinela Ţepuş.
Spectacole
- Nuntă la subsol de Constantin Paraschivescu (Preţul iubirii, după Cehov – Teatrul „Toma Caragiu“, Ploieşti)
- Spovedanie publică de Mircea Morariu (Macbeth de W. Shakespeare – Teatrul de Stat Oradea, Trupa „Iosif Vulcan“) Când în 30 noiembrie, seara, îndată după închiderea urnelor şi după ce institutele de sondare a opiniei publice au dat pe piaţă primele estimări asupra rezultatului votului, l-am auzit pe latifundiarul din Pipera, spăşit, scoţând pe sloboda-i gură, caraghioasa sintagmă ce dă titlul acestor însemnări care numai cronică de spectacol nu vor izbuti să fie, et pour cause.
- Drumul cu dificultăţi întru devenirea basmului în teatru de Ion Jurca Rovina (Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără moarte, după Petre Ispirescu – Teatrul Naţional Timişoara)
- Teleteatru de Daria Dimiu (7 dintr-o lovitură de Lia Bugnar – Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“, Bucureşti)
- Ciudata moarte a lui Dino Buzzati de Elisabeta Pop (Un caz clinic de Dino Buzzati – Teatrul „Lucian Blaga“, Cluj-Napoca) Pentru cine a mai citit câte ceva din proza remarcabilă a lui Dino Buzzati, „Cazul clinic“ reprezintă una dintre ciudăţeniile imposibil de explicat: el a murit aproape la fel ca Giovanni Corte, personajul prozei sale – şi mai apoi a piesei cu acelaşi titlu: Un caz clinic.
- Doi actori neobosiţi de Elisabeta Pop (A fost odată un rege numit Mathias, scenariul de Kiss Törék Ildikó – Kiss Studio, Oradea) În primăvara viitoare, primul şi singurul teatru maghiar privat din România – KISS STUDIO Oradea – va implini 15 ani de existenţă, ceea ce, să recunoaştem, e o performanţă.
Radu Beligan – 90 de ani
- Călătorie la clasa întâi de Constantin Paraschivescu
Centenar Eugen Ionescu
- Geniul de la Slatina de Mircea Ghiţulescu
- Întâlniri... de Radu Beligan Anul trecut, o doamnă care lucrează la Arhivele Statului a venit la sfârşitul spectacolului cu Egoistul şi mi-a adus o copie după un dosar din Fondul Educaţiei Naţionale. Era un document cu privire la concursul pe ţară al tuturor liceelor, pe tema „Organizarea păcii europene ca urmare a războiului mondial“.
Festivalul Uniunii Teatrelor Europene (UTE)
- George BANU către Andrei ŞERBAN După Lear, am văzut la Paris Othello şi Poveste de iarnă. Ce am descoperit din această coincidenţă a fost revelaţia unui motiv: catastrofa pe care o produce nerecunoaşterea „binelui“de lângă sine.
- Lady Lear de Nicolae Prelipceanu (Regele Lear de W. Shakespeare – Teatrul Bulandra) Cum în lumea de astăzi, curiozitatea publică faţă de cultură se manifestă mai ales dacă poate fi redus la circ, spectacolul regizat de Andrei Şerban la Bulandra, cu Lear jucat integral de femei, a atras atenţia din acest motiv.
- Necesitatea limpezirilor de Mircea Morariu (Richard III de W. Shakespeare – Teatrul Maghiar de Stat, Cluj)
- Grandios şi uman de Ioana Ieronim (Viaţă şi destin de Vassili Grossman – Malâi Teatr, Sankt-Petersburg)
- Anti-DODIN de Adrian Mihalache (Viaţă şi destin de Vassili Grossman – Malâi Teatr, Sankt-Petersburg)
- Arma seducţiei de Adrian Mihalache (Quartett de Heiner Müller – Compania Rumpelpumpel)
- Nebunia lui Shylock de Adrian Mihalache (Neguţătorul din Veneţia de W. Shakespeare – Teatrul Jugoslovensko Dramsko Pozoriste, Belgrad)
- Un Prospero orb, dar locvace de Adrian Mihalache (Ochii de Franco Scaldati – Teatrul Garibaldi, Palermo)
- Nu tocmai roz de Daria Dimiu (Amedeu... de Eugen Ionescu – Compania „Roger Planchon“, Paris)
- Noroc şi nenoroc de spectator, sau... un festival şi plictiselile lui de Crenguţa Manea
Festivalul Naţional de Teatru (FNT)
- Două discursuri distincte de Gina Şerbănescu (Cvartet pentru o lavalieră, coregrafia Vava Ştefănescu, şi Odă artificialului, coregrafia Maria Baroncea, Eduard Gabia, Florin Flueraş – Centrul Naţional al Dansului Bucureşti / CNDB)
- Şi a fost ediţia a XVIII-a... de Mircea Morariu Selecţionerul unic şi directorul artistic, al cărui mandat a început odată cu ediţia a XVIII-a şi care se va încheia în anul 2010, e un gazetar tânăr, specializat pe „probleme de cultură“, format la şcoala jurnalismului radical, netranzacţional, bazat pe certitudini inebranlabile şi care exclude din start îndoielile, încurajat la cotidianele Adevărul şi mai apoi la Gândul de Cristian Tudor Popescu.
- Între Caligula şi Marchizul de Sade de Mircea Ghiţulescu (Caligula de A. Camus – Teatrul Municipal, Baia Mare Iubirea pe care o inspiră cruzimea inteligentă a lui Caligula sau, poate, ura care iubeşte este soluţia tehnică paradoxală în spectacolul lui V.I. Frunză, cu rezultate ameţitoare pe planul interpretării actoriceşti: incestuosul îşi iubeşte sora, pe Drusilla, apoi o ucide, dar o iubeşte şi după moarte şi îi poartă corpul în braţe până intră în putrefacţie.
- E Hamlet, sau eu nu-s eu? de Nicolae Prelipceanu (Hamlet de W. Shakespeare – Teatrul Naţional Bucureşti) Ceea ce te pune pe gânduri de la început, când vezi lista de personaje, e lipsa personajelor Actori, a celor care ar trebui să reprezinte, sub regia şi manageriatul lui Hamlet, piesa în piesă Cursa de şoareci, în urma cărei reprezentaţii criminalii Gertrude şi Claudius să fie demascaţi.
- Praxisul terorii de Mircea Morariu (Macbeth de W. Shakespeare – Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ Iaşi) Dincolo însă de criteriile de ordin estetic ce argumentează revenirea lui Măniuţiu la „the Scotissh play“, există o seamă de criterii de ordin ideologic ce îl determină pe gânditorul politic care este Mihai Măniuţiu să fie preocupat de Macbeth într-o consecvenţă şi un firesc specifice artistului şi intelectualului autentic.
- Redescoperirea ingenuităţii de Radu-Alexandru Nica (Sound of silence de Alvis Hermanis – Berlines Festspiele şi Teatrul Nou din Riga)
- Provocarea este limbajul lui teatral de Daria Dimiu (Călugărul negru de A.P. Cehov – Teatrul Noua Generaţie, Moscova)
- Un Inchizitor plictisitor de Adrian Mihalache (Un poem ridicol după F. Dostoievski – Teatrul Noua Generaţie, Moscova)
- Despre Marx numai de bine! de Adrian Mihalache (Capitalul de Marx de Helgard Haug şi Daniel Wetzel – Rimini Protokol, Berlin)
- Teatrul ca experienţă a întâlnirii de Oltiţa Cântec (Capitalul de Marx de Helgard Haug şi Daniel Wetzel – Rimini Protokol, Berlin)
- Realism şi farmec artistic de Constantin Paraschivescu (Un poem ridicol după F. Dostoievski – Teatrul Noua Generaţie, Moscova, şi Furtuna după A. Ostrovski – Teatrul „Puşkin“, Magnitogorsk) Unii comentatori moscoviţi au descris Un poem ridicol drept „două ore de teatru alb-fierbinte“, ne informează prezentarea din caietul-program al Festivalului.
- De completat. Cu atenţie. de Cristina Toma
Dans în FNT
- Cuvântul ca suport de Luminiţa Vartolomei (You come to see the show and you’ll get an extra burger! coregrafia Mihai Mihalcea – Solitude project şi Dedublarea, coregrafia Mădălina Dan – CNDB) De ce-ar avea nevoie de vorbe un spectacol conceput şi interpretat de către dansatori? Încă nu mi-e clar care dintre motivele ce se pot formula e valabil, şi care nu:
- Mişcarea ca scop în sine de Luminiţa Vartolomei (8 days a week, coregrafia Eduard Gabia – CNDB) Ridicând la parametri greu imaginabili deviza Centrului Naţional al Dansului, cinci dintre aceşti „Oameni care mişcă lumea“ – Carmen Coţofană, Maria Baroncea, Florin Fieroiu, Brynjar Bandlien şi Florin Fluieraş
- Textul ca suveran de Luminiţa Vartolomei (Julieta de Visky András – Teatrul Naţional Cluj) Necunoscând scrierea originală a lui Visky András, nu pot aprecia în ce constă adaptarea realizată de către Mihai Măniuţiu pentru acest spectacol; se prea poate ca el să fi extras dintr-un text mult mai amplu şi mai divers imensul monolog pe care-l constituie dialogul Julietei cu Dumnezeu
Colocvii, Festivaluri, Aniversări
-
Cluj – Colocviu „Sarah Kane“
- Who’s afraid of Sarah Kane? de Andreea Dumitru
- Sarah Kane. Understanding the cry for pain sau E posibil să-şi trăieşti sfârşitul propriei vieţi? de Doina Cosman
- „Priveşte-mă cum dispar…“ de Sorin Alexandrescu Dincolo de circumstanţele biografice ale vieţii şi morţii lui Sarah Kane – despre care s-a scris prea mult ca s-o mai fac şi eu – lungul ei poem Psihoză 4.48 pare un pariu imposibil: a scrie despre moarte în iminenţa ei, în chiar timpul muririi. Fascinantă la lectură este absenţa distanţei de moarte cu care ne-a obişnuit o întreagă literatură, scrisă ori despre moartea unor personaje, ori despre moartea proprie tratată însă abstract, privită de dincoace – cu teamă, cu speranţă – sau de dincolo, cu ironie, sau regret.
-
Iaşi – Festivalul „Avram Goldfaden“
- Cu adevărat internaţional de Anca Mocanu
-
Timisoara - Aniversare Teatrul German de Stat
- Trecut şi prezent de Ion Jurca Rovina
-
Piatra Neamţ – Festival şi Aniversare
- „Pledez pentru Tine(ri)“ de Ştefan Oprea
- Room service cu mister de Carmen Mihalache
- În registru comic-aluziv de Oltiţa Cântec (Regele gol de Evgheni Şvarţ)
-
Arad – Teatrul clasic în Festival
- Clasicii în straie moderne de Ion Parhon
- Între umanitate şi animalitate de Ion Parhon (Studiu despre Medeea, scenariul Federico Bellini – Teatro Stabile dell’Umbria, Perugia)
-
Braşov – Dramaturgie Contemporană în festival
- Cu faţa spre public de Nicolae Prelipceanu
- Forma lucrurilor, forma fiinţelor de Ioana Ieronim (Forma lucrurilor de Neil LaBute – Teatrul „Sică Alexandrescu“, Braşov)
-
Cluj – Puck 2008
- Ovaţii pentru... Pulcinella de Ion Parhon
- Însemnări de spectator de Iosif Herţea
-
Gheorgheni – Dans
- Comunicarea ca esenţă a creaţiei de Gina Şerbănescu
-
Bacău – Dans
- Corpul ca idee-cameleon de Gina Şerbănescu (Dance a Playful Body, coregrafia Andreea Novac – producţie Artistne(s)t)
-
Bucureşti – Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical
- Sub semnul lui Leonard(o) de Luminiţa Vartolomei
- Românii şi modernizarea prin esenţializare de Luminiţa Vartolomei (Voievodul ţiganilor de Johann Strauss – Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“) Deschizând oficial Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical, Răzvan Ioan Dincă a urmărit ca trupa Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ să ridice de la bun început stacheta artistică a manifestărilor foarte sus; atât de sus, încât puţine dintre spectacolele ulterioare au putut atinge acest barem...
- Ruşii, mizând pe cartea ineditului de Luminiţa Vartolomei (Baroneasa Lili Jenö Huszka – Teatrul de Stat de Comedie Muzicală, Sankt-Petersburg)
- Slovacii între Bernstein şi Brecivić de Luminiţa Vartolomei (Gypsy Roots – Opera de Stat din Banska Bystrica)
- Ucrainenii şi performanţa interpretului total de Luminiţa Vartolomei (Prinţesa circului de Emmerich Kálmán – Teatrul Academic de Operetă din Kiev)
- Cehii, la limita compromisului muzical de Luminiţa Vartolomei (Orfeu în infern de Jacques Offenbach – Teatrul Municipal din Brno)
- Ungurii, maeştri de necontestat ai genului de Luminiţa Vartolomei (Silvia de Emmerich Kálmán – Teatrul de Operetă şi Musical, Budapesta)
- Revelaţii în „Gala starurilor“ de Luminiţa Vartolomei
-
Târgu Mureş – Dramafest
- Bursa de texte noi româneşti de Mircea Morariu Au existat o seamă de etape pregătitoare pentru microfestivalul de la Târgu Mureş. E vorba despre un concurs de dramaturgie în care au fost înscrise un număr impresionant de texte –120! – semn că apetitul pentru scrierea de literatură dramatică e mare şi că cei care au anunţat iminentul sfârşit al dramaturgiei se află în eroare.
Dosar polonez
- Odeon.art 4 – Zilele Teatrului Polonez de Andreea Dumitru
- Maciej Nowak: „Institutul de Teatrul din Varşovia a apărut datorită unei minuni, dar el e o minune permanentă“. A consemnat Andreea Dumitru. Interviul ce urmează reprezintă, admit, o pledoarie pro domo, însă „pentru o casă“ care nu există încă. Dacă ar exista, ea s-ar numi cu necesitate şi fără emfază Centrul Naţional de Documentare Teatrală şi ar da sens unei vieţi artistice remarcabile, dar, din păcate, extrem de volatile.
Dans
- Dansul şi transfigurarea angoaselor de Gina Şerbănescu (Umbre de lumină, coregrafia Răzvan Mazilu – Fundaţia PerfoRM şi Teatrul Odeon) Putem suspecta că, la nivel dramaturgic, avem de-a face cu pierderea unei iubite, cu o moarte care marchează traseul lăuntric şi exterior al personajului. Fiind vorba de dans contemporan, nu m-aş lăsa înşelată de o naraţiune directă.
Radio
- Recapitulare finală de Mircea Morariu (Călătorie la Buenos Aires de Amanita Muskaria – Teatrul Naţional Radiofonic)
Noi în lume
- Matei Vişniec la Universitatea Statului Arizona de Ileana Alexandra Orlich
- Oaspeţi la Universitatea Statului Arizona de Mona Chirilă
- Ţăndărică – Ambasador de România de Raluca Tulbure
Ne-au vizitat
- Prinţesa Mignon, Regina Maria Karadjordjevic de Ioana Ieronim (Revenirea Reginei Maria Karadjordjevic de Dragana Boskovic, Belgrad)
- Comédia Comediei Franceze... de Adrian Mihalache (La Festa de Spiro Scimone şi Preţioasele ridicole de Molière, spectacol coupé – Comedia Franceză, Paris)
- „Albă ca Zăpada“ – un basm erotizat de Gina Şerbănescu (Albă ca zăpada – Compania Ballet Preljocaj)
Priviţi din afară
- Mari regizori – Mari spectacole. Cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional Shakespeare, Craiova de Darvay Nagy Adrienne
Cărţi și reviste de teatru
- Câteva gânduri la o lansare de carte de Mihai Măniuţiu (Spatele omului de George Banu)
- Istorie şi memorie de Mircea Morariu (Istoria Teatrului Naţional „Mihai Eminescu“ Timişoara, 1945–2005 şi Amintiri tăcute de Mariana Voicu) În răstimpul celei de-a XIV a ediţii a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, care s-a desfăşurat în prima decadă a lunii octombrie 2008 la Timişoara, în principal în organizarea Naţionalului din localitate, au fost lansate două cărţi extrem de importante semnate de Mariana Voicu:
- Urmele şi şoaptele morţii în teatrul lui Michel de Ghelderode de Mircea Morariu (Spectacolul morţii în teatrul lui Michel de Ghelderode de Anca Măniuţiu)
- Cunoaşterea teatrului de Mircea Morariu (Teatru şi cunoaştere de Sorin Crişan)
- Uvertura de Mircea Morariu (Casa dinăuntru de Cristina Modreanu)
- Primejdiile hiperactivismului de Mircea Morariu (Un teatru la marginea drumului de Iulia Popovici) Critic tânăr, cu opţiuni ferme, uneori atât de ferme încât exclud din start orice formă de dialog în contradictoriu, ba chiar şi îndoiala, activ dacă nu chiar hiperactiv, pe care mi se întâmplă adesea ori să îl suspectez de ubicuism, ori să îl asemăn cu celebrul personaj balzacian din Pielea de şagri, Iulia Popovici debutează editorial cu volumul Un teatru la marginea drumului, girat de seriozitatea recunoscută a Editurii Cartea Românească, adică exact editura unde autoarea îngrijeşte cu rezultate contradictorii colecţia de teatru.
- Teatrul şi provocările sale de Elisabeta Pop (Teatrul provocator de Kama Ginkas)
- Răsfrângeri în cer de Constantin Paraschivescu (Actori poeţi. Poeţi actori. Antologie de Lucia Nicoară şi Cristiana Gavrilă)
- Memoria obsedantului şantier de Andreea Dumitru (De la Shakespeare la Sarah Kane, spectacole 2000–2007, album aniversar, Teatrul Naţional Cluj) Spre sfârşitul anilor ’90, spectacolele lui Mihai Măniuţiu – sofisticate, baroce, adevărate eseuri vizuale, şi totuşi nu mai puţin fragile în efemeritatea lor – impuneau la noi practica unui gen editorial mai puţin cunoscut.
- Info UNITER
- Teatrul „Luceafărul“ din Iaşi se prezintă
- „Franţuzitele“, vodevil studenţesc pe scena constănţeană (un spectacol al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa)
- Atenţie, avem o societate bolnavă! Să punem umărul pentru a o însănătoşi! (Teatrul „George Ciprian“, Buzău)